Calea Minimei Rezistente

Acum ceva vreme, m-am auzit spunand ca exista doua Mari Scenarii.
Primul, este acela in care Dumnezeu, constientizandu-se pe Sine, a avut nevoie sa se experimenteze si, in Infinita Sa Intelepciune, se experimenteaza prin flori si prin pasari, prin rauri si ape, prin oameni si pietre, prin gandurile si intrebarile noastre, prin telefoane smart si Natura, deopotriva. In acest Scenariu, totul este perfect si totul functioneaza PERFECT. Cu fiecare schimbare pe care o produc in mine, dau ocazia Matricei sa se reconfigureze, in acelasi Timp si cu o acuratete Perfecta, astfel incat eu nu am ce sa „stric”, ci doar sa completez, sa construiesc si astfel, Misiunea mea de viata este aceeasi cu Misiunea de viata a tuturor fiintelor si elementelor prin care Creatia se manifesta: aceea de a participa cu bucurie la Tot Ceea ce Este!  

Al doilea Mare Scenariu, se bucura de acelasi context, modificandu-se doar felul in care noi participam la Creatie, adica acela in care „avem de facut” lucruri pentru a ne indeplini Misiunea, Vocatia, pentru a ne intelege Lectiile de viata si pentru a evolua ca Fiinte, devenind (inapoi!) Sursa. Acesta, pare a fi un Scenariu mai activ, in care tot ceea ce eu fac influenteaza si rezulta si in care tot ceea ce eu gandesc si fac, atrage „repercursiuni”. Acestui „scenariu” ii corespund Legea Atractiei, Legea Karmei, Legea Proiectiei, samd..

In sinea mea, eu cred ca cele doua Scenarii, sunt unul si acelasi. In functie de felul in care noi ca fiinte evoluam si „punctul” in care suntem pe scala constiintei, vom vedea doua situatii: ca tot ce ni se intampla este exprimarea bucuriei perfectiunii Iubirii sau ca avem ceva de facut pentru a ajunge la Iubire.

Cand raspundeam la un email zilele trecute, al unui domn care era in dilema daca ceea ce isi doreste este „pentru binele lui suprem” sau nu, mi-a venit in minte gandul ca tot ceea ce ne dorim este pentru binele nostru suprem! In oricare dintre Scenariile care corespund realitatii mele, Dumnezeu este departe de a ne pune la „incercare”, de a ne da teste si a ne pune piedici. Desigur, e util sa tinem minte ca Ego`ul are nevoie sa detina si Sufletul sa devina. Asadar, de fiecare data cand ne dorim ceva foarte tare, intreaba-te: „Ce devin indeplinindu-mi aceasta dorinta?”. Daca vrei o casa, ce completeaza in devenirea ta, acea casa: siuguranta, liniste, confort?! Apoi gandeste-te ce anume din viata ta iti aduce opusul acestor sentimente si pentru a obtine obiectul dorintei tale (casa), inlatura piedicile care ti-au creat nesiguranta, disconfort, neliniste. Insa „inlaturarea” acestor piedici, pe calea minimei rezistente, inseamna sa observi de ce anume ai ales acele stari, sa intelegi cu ce te ajuta situatiile respective si mai ales, care este beneficiul pe care aceste sentimente „inutile” l-au adus in viata ta. Prin simpla observare si constientizare a acestor situatii, vei observa cum in fapt, „obstacolul devin calea” pentru ca doar intelegand ce te impiedica, vei putea infaptui cu simplitate. 

Calea minimei rezistente ne reaminteste de o legea a fizicii care spune ca tensiunea nu dureaza si faptic, orice tensiune acumulata are calitatea de a se „elibera” in cel mai potrivit moment. Calitatea minimei rezistente invita la Observare, Constientizare si cresterea sentimentului ca totul este iar tot ce urmeaza dupa cuvantul „ESTE” devine exprimarea propriilor noastre programe si convingeri de viata. 

Te invit sa te lasi inspirat de tot ceea ce se intampla in jurul tau, de tot ceea ce corpul si gandurile tale experimenteaza si sa dai ocazia fiecarei zile sa fie simpla, fericita si o binecuvantare! I
Daca simti ca aceste ganduri pot fi utile si prietenilor tai, imparte-le cu ei, fie fiind povestite de tine, fie printr-un share la acest articol! Iti multumesc!

Cu bine,
Georgiana 🙂