Într-un mediu în care ne îndemnăm constant să ne „schimbăm” – să fim mai buni, mai rapizi, mai adaptați – pierdem din vedere un adevăr subtil, dar esențial: schimbarea este doar primul pas. Transformarea, însă, este un proces care ne depășește. Dacă schimbarea este un act al voinței noastre individuale, transformarea este răspunsul inconștientului colectiv la mișcările noastre aparent mărunte.
Schimbarea: actul conștient al individului
Schimbarea este ceea ce facem atunci când simțim că ceva nu mai funcționează. Este decizia de a ieși dintr-un tipar care ne încurcă viața. Alegem să lucrăm mai eficient, să comunicăm mai sincer, să înlocuim vechile obiceiuri cu unele mai sănătoase. Este un proces pe care îl controlăm, o mișcare conștientă.
Studiile arată că această etapă este esențială: creierul nostru are nevoie de mici „victorii” pentru a se simți în siguranță. Neuroplasticitatea ne confirmă că schimbările deliberate pot crea noi trasee neuronale, însă acestea rămân fragile, ca urmele pe nisip, de aceea e nevoie de mai mult de 21 de zile, așa cum spune legenda zen-urbană.
Transformarea: ecoul inconștientului colectiv
Transformarea, însă, nu este ceva ce putem „forța”. Ea este un proces organic, profund, care se întâmplă la intersecția dintre ceea ce facem conștient și răspunsul colectiv al istoriei noastre personale și transgeneraționale.
De ce? Pentru că nu suntem izolați. Orice decizie conștientă pe care o luăm – să iertăm, să vindecăm o relație, să ne eliberăm de o povară – reverberează în straturile adânci ale inconștientului, nu doar al nostru, ci al întregii noastre linii de sânge. Psihogenealogia demonstrează că nu doar moștenim tipare, ci le putem și transforma, dar acest proces nu se întâmplă doar în mintea noastră. El se desfășoară în acel câmp subtil al inconștientului familial/colectiv, pe care Carl Jung îl descria ca fiind rezervorul tuturor experiențelor umane.
Când schimbarea întâlnește transformarea
Imaginează-ți un lac liniștit. Schimbarea este ca o piatră aruncată în apă: creează unde la suprafață. Transformarea, însă, este ceea ce se întâmplă în adâncimi. Piatra perturbă straturile de dedesubt, uneori eliberând sedimente vechi, alteori modificând însăși compoziția apei.
Același lucru se întâmplă în viața noastră. Când alegem să schimbăm ceva la suprafață – un obicei, un mod de a gândi – inconștientul colectiv răspunde. Uneori cu rezistență, alteori cu revelații. Transformarea apare atunci când undele schimbării ajung în adâncimi și rescriu tiparele învechite nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile care vor veni.
De ce transformarea este un proces colectiv?
În psihosomatică, corpul este văzut ca un depozit al emoțiilor. Dar acest corp nu este doar al nostru. Poartă informațiile mamei noastre, bunicii, al unui șir de oameni care au trăit, au iubit, au suferit, au existat și ne-au ”făcut”. Suntem după chipul și asemănarea lor, moștenind bagajele lor emoționale, cogniția și raportarea lor la mediu. În constelațiile terapeutice vedem clar cum transformarea unui individ eliberează tensiuni care existau în câmpul familial de-a lungul generațiilor.
Un exemplu fascinant vine dintr-un studiu asupra epigeneticii. Cercetătorii au descoperit că traumele trăite de bunici – foamete, războaie, pierderi – se transmit genetic sub formă de „markeri” care influențează reacțiile noastre emoționale. Dar acești markeri nu sunt ficsi. Transformarea la nivel individual poate schimba modul în care aceste expresii genetice se activează, iar efectul lor devine o parte a inconștientului colectiv.
Schimbarea ne începe, transformarea ne continuă
Schimbarea este un gest al alegerii conștiente. Alegem să renunțăm la ceva, să începem ceva, să facem altfel. Dar transformarea este ceea ce se întâmplă când această alegere intră în rezonanță cu ceva mai mare decât noi – întregul câmp colectiv al existenței noastre participă la reconfigurare.
E important să înțelegem transformarea ca fiind neliniară. Este haotică, imprevizibilă și adesea înfricoșătoare. Nu urmează planurile noastre, pentru că este orchestrată de ceva ce depășește înțelegerea rațională. Este un proces măiestrit de Viață, integrat în mediul în care conștient alegem să ne manifestăm, folosind resursele pe care le-am antrenat și dobândit și intenția noastră emoțională și vibrațonală.
Un apel la curaj
Când simți că ai ajuns într-un punct în care schimbările nu mai funcționează, întreabă-te: ce parte din tine așteaptă să fie adusă la lumină? Ce poveste din trecutul tău sau al familiei tale cere să fie vindecată?
Transformarea nu se întâmplă peste noapte. Este nevoie de timp, de compasiune, de răbdare. Dar, odată ce undele schimbării tale ating adâncimile inconștientului colectiv, vei descoperi că nu doar tu te transformi – ci și lumea din jurul tău.
Schimbarea ne aparține. Transformarea este darul care vine atunci când acceptăm să dansăm cu ceea ce nu putem controla. Și, în acest dans, devenim mai mult decât ne-am fi putut imagina vreodată.
Cu aceste gânduri în minte, am creionat tema Atelierului de Lună Plină din ianuarie.
Te aștept mâine, 14 ianuarie, pe ZOOM, între orele 19:00 și 20:30, pentru a ne da voie împreună să ne încredem în puterea minții și a vieții de a ne transforma.