Îmi amintesc toate încercările de a-ți scrie și fiecare scrisoare neexpediată. Îmi imaginam dezamăgirea de a primi ceva făcut la repezeală, în 4-5 zile, de când îți scriam eu și până când ai fi ajuns tu. Așa că nu trimiteam o scrisoare care s-ar fi lăsat cu presiune pentru tine și dezamagire pentru mine. Mi-am calculat mereu șansele și de aceea, tot ce ți-aș fi cerut ție, vreodată, cu timpul, mi-am oferit eu.
Iată că acum lista mea de dorințe este lungă și timpul este scurt, dar pentru că expeditoarea este o purtătoare de speranță – marca ta înregistrată, și te-a lăsat să te odihnești câteva sezoane bune, îndrăznesc să ți-o expediez și să mă pregătesc pentru venirea ta din acest an 2021, ca pentru întâmpinarea Miracolului. Nu-ți cer imposibilul – m-a învățat Viața (și o replică dintr-un film de Crăciun) că imposibilul este doar o perspectivă nedescoperită a posibilului!
1. Pe mine! Te rog, Moșule, să mă găsesc eu, a mea, toată, fără bucăți investite în viitor sau lăsate garanție în trecut. Îmbină-mă și îmbie-mă în universul meu, o creație pe care o descopăr, parcă, în urma tuturor celor care au trecut pe-aici, care au venit și n-au mai plecat sau i-am adăpostit în inima mea fără să fi auzit refuzul de a-mi oferi mai mult decât imaginativa prezență. Arată-mi că-mi pot fi tot, și formă și fond, idee și faptă, iubită și iubind, inspirată să inspir, făcătoare de oportunități și având oportunitatea de a face. Nu-ți cer să fiu mai mult, ci doar să văd cât de mult sunt, din starea de bucurie, armonie, iubire, bogăție de viață, libertate, inspirație și sănătate deplină. Am învățat cât de mult pot fi din opusul stării de bine și din acest motiv cunosc ce înseamnă să mă mulțumesc cu puținul bine pe care îl trăiam după multul rău. Așa că acum…
2. … adu-mi multul! Sunt curioasă să învăț din bucurie de viață, masă plină și suflet împăcat. Sunt gata să mulțumesc pentru mult, pentru bine, pentru admirație și bogăție, pentru succes și abundență, pentru iubirea lumii, a omului și copilului născut și a tuturor celor care trec prin mijloacele de fericire a Exercițiilor de fericire. Știu în atâtea limbi și feluri să mulțumesc pentru puținul primit după mai nimic, pentru sănătatea de după boală și îmbucătura de după o foamete lungă. Sufletul meu știe cât de mult a dat pentru puțină iubire de după multă suferință și celulele mele sunt moștenite de la un neam întreg de femei sacrificate pentru puțină recunoaștere, cât să se poată accepta. Am trăit (d)in suferință cât să înțeleg că, de fapt, n-aveam nimic de învățat așa, cât să știu că din frică pot învăța doar frica, din sărăcie pot fi maestra sărăciei, din furie mă adâncesc în furie și din negura sufletului nu voi face niciodată lumină. Mi-e clar, acum, că doar din iubire pot primi iubirea, din belșug pot trăi bogăția și în plin, plinul. Așa că Moșule, când văd puțin, acum, îmi dau seama că ceva nu e în ordine, că cineva încearcă să mă atragă în ceea ce știu atât de bine să gestionez, dar am decis să schimb perspectiva. Adu-mi mult și bine, la propriu, iar apoi…
3. … fă-mi loc în lume! Într-o lume de speciali mi-aș dori să trăiesc, așa cum am scris și în cartea Exerciții de Fericire | Gânduri fără Justify. Se spune că odată ce ne schimbăm pe noi, lumea din jurul nostru se schimbă, dar Moșule, eu știu cât de folositoare ne este o lume mai bună atunci când decidem schimbarea noastră, așa că, pe cât posibil, fă(-mi) lumea după mine și găsește-mi loc în ea! Să trăiesc în armonie cu lumea, nu în antiteză cu ea, să mă bucur de ce este după fereastră, nu doar în casa mea!
4. Să însoțesc, nu să conduc! Din oboseală, lipsă de putere și slăbiciune, am adunat în jurul în jurul meu oameni obosiți, lipsiți de putere și slăbiți. M-au învățat că cel care se află în fruntea unui grup de oameni slabi este cel mai slab dintre ei, de aceea, îi eliberez în vindecarea lor și îi părăsesc în slăbiciune sperând să-i regăsesc în puterea lor și a mea, în bucuria de a ne însoți unii pe alții spre binele lumii și bucuria noastră, a fiecăruia!
5. Dragoste! De oameni, de viață, de Dumnezeu și bărbatul meu, de proiectele și munca mea. Mi-e dor de starea de îndrăgostire pe care anul acesta n-am simțit-o și mi-a lipsit zi de zi, am căutat-o în fiecare moment, mi s-a înăsprit pielea fără ea și am muncit din greu, nu din drag(oste). (De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.)
6. Să cred în mine cât crede Dumnezeu în oameni! Am înțeles că noi, oamenii, prin credință, ne recunoaștem sfințenia, recunoscând Nemărginirea Creației. Când am simțit cât crede Dumnezeu în oameni, mi-am dorit să cred și eu în mine, măcar o fărâmă din Credința Creatorului. Să simt nu doar că pot, ci și că am dobândit, să mă pot bucura de drum ca și când sunt destinația la care drumul avea de ajuns. Mi-aș dori să dau suflu ideii că sunt – și că noi toți suntem trimișii Lui Dumnezeu pe pământ.
7. Ritmul bucuriei. Moșule, eu simt că bucuria are un ritm care-ți îngăduie să respiri în timp ce alergi, să visezi când muncești, să trăiești cât construiești realități din visuri. Știi la ce mă refer?! Ție-ți ia un an să te odihnești după ce ocolești Pământul într-o noapte și, păstrând proporțiile, mie-mi trebuie zece nopți bune pentru fiecare zi (g)rea, dar dacă-mi aduci ritmul bucuriei, starea de respiro din timpul acțiunii, știu că o să văd clar în jurul meu, chiar și când am de mers pe repede înainte. Când știi unde mergi (dar și când rătăcești!), toate drumurile te duc acolo, iar ceea ce îmi doresc este să am orientarea și ritmul bucuriei. Ghidează-mă spre bucurie și ghidează-mi intuiția cât să aleg ocaziile care mă duc într-acolo!
Iată-mă deci, cerându-ți Cerul și Pământul, cu tot cu ambalaj, începând din noaptea sfântă de Crăciun și până la noi solicitări! ☺️
Cu bucurie și mulțumire pe dinainte,
A ta, Georgiana de la Exerciții de Fericire, mama Prea Minunatei și soția ”sfântului Petru”, fiica unor părinți iubitori, sora unui frate care m-a făcut mătușă și prietena a mii de oameni în care îmi încred gândurile și… corespondența! ♥️
