(…) Când am împlinit 30 de ani, încercam să-l explic pe Dumnezeu și miracolele – ipostazele prin care omul capătă dumnezeire, dintr-o perspectivă psihologică, cu recunoaștere față de Dumnezeu în știință, dar cu nevoia de a integra Creația în ceva ce poate fi predat oamenilor. Citeam mult și nu m-a oprit nimic să mă simt deșteaptă, având argumente grăitoare pentru experiențele vieții mele, dar și ale altora. Eram în faza de afirmare, firească fiecărui om la acea etapă de viață și asta mi-a adus dorința de a fi un consultant bun, un psiholog care le știe pe toate, o mamă deschisă spre cunoașterea adevărului și a ce merită a fi considerat adevărat. Viața are propriile căi să ne răspundă la întrebările pe care (ni) le punem și când am primit diagnosticul unei maladii, am știut că această boală este un răspuns la ironica întrebare: cum de toți cei care au făcut cancer sunt acum învățători spirituali și scriu cărți despre asta?! (Apropo, simpatic cititor, sper că ai citiți deja prima mea carte, Exerciții de Fericire – Gânduri fără justify și că ai fost la măcar unul dintre cursurile mele… 🙂 ) Vindecarea mea a fost o potrivire perfectă de oameni, experiențe și decizii, mi-a adus din nou în minte Vocea Lui Dumnezeu și m-a vindecat de mai mult decât de această suferință a corpului, ci chiar de dorința de a dovedi. Și totuși, acesta este miracolul vindecării mele, care se alătura miracolului iubirii mele, al libertății maternității mele și al adevărului pe care îl trăiesc și l-am trăit de când eram copil, dar cel mai frumos miracol pe care l-am trăit, urmează să vi-l povestesc. (…)Anii au trecut și m-am mai rugat pentru multe de atunci. Viața mea a adus împliniri mai mari decât am știut eu să cer, experiențele mele m-au vindecat de mai multe decât știam eu că mă dor și oamenii pe care îi iubesc sunt mai mulți decât credeam că inima mea poate cuprinde. Majoritatea lucrurilor pe care mi le-am dorit, au devenit plictisitoare, dar toate cele care s-au întâmplat pur și simplu, dintr-un concurs de împrejurări, îmi luminează viața și îmi aduc recunoașterea celui mai frumos miracol din viața mea: de a recunoaște voia mea în Voia Lui Dumnezeu. Toate cele pe care le trăiesc sunt potrivite perfect sufletului meu și experimentate armonios în mintea mea. Cu toate zbaterile, contrazicerile, spaimele pe care le trăiesc, zi de zi, recunosc providența în viața mea și întâmpin Viața cu ce are de adus, știind că dacă ar fi să mă întâlnesc cu vestitul peștișor auriu, aș spune: Doamne, dorește-Ți Tu pentru mine, căci Voia Ta cuprinde voia mea și Infinita Ta Înțelepciune e izvorul înțelepciunii mele, în care îmi recunosc voia, iubirea, împlinirea, lumina și odihna, căci n-am nimic de dovedit, de cerut, de împlinit, ci deja devin, primesc și împlinesc! Facă-se voia mea, nestrămutată din Voia Ta, nealterată de voia lumii, nesupusă timpului și zădărniciei. Pasaj din cartea Cele mai frumoase miracole, o antologie compusă de Alice Năstase Buciuta, editura Cărțile Tango. Cartea se poate comanda AICI! |
26 mai, 202126 mai, 2021
