[et_pb_section fb_built=”1″ _builder_version=”3.22″][et_pb_row _builder_version=”3.25″ background_size=”initial” background_position=”top_left” background_repeat=”repeat”][et_pb_column type=”4_4″ _builder_version=”3.25″ custom_padding=”|||” custom_padding__hover=”|||”][et_pb_text _builder_version=”3.27.4″ background_size=”initial” background_position=”top_left” background_repeat=”repeat”]
Știți atunci când povestim cu fală și mândrie despre cum am fost bolnavi când am fost mici și totuși am reușit în viață, despre cum eram săraci și am ajuns bogați, cum ne-a bătut mama și acum suntem puternici? Mituri!
Ne construim mitul personal cu credința că am ajuns cine suntem pentru că odată am fost mai rău de atât. Cumva, lacrimile de odinioară, suferința din trecut, drama din care venim, toate acestea încep să dea roade și înțelegem viața de acum ca o răsplată pentru greutățile prin care am trecut. Într-un fel, nouă trebuie să ne cadă în cap drobul de sare ca să reușim să fim deștepți. Un continuu sisific devine viața noastră, presărată cu dovezi clare ale umilințelor la care soarta ne-a supus și noi, iată, ne-am ridicat.
STOP! Karmic, faptic, natural, suntem o continuare a istoriei neamului nostru și o consecință a conștientizărilor pe care suntem capabili să le realizăm despre propriile paradigme. Dezobișnuința de mitificarea experientelor prin care am trecut aduce la lumină, greșeala originală, plecarea din lumină și întruparea pentru ispășire.
Om bun, cine ești tu nu se datorează micimii din care vii. Dimpotrivă, măreția ta este natura ta, greutățile din trecut fiind urma slăbiciunilor tale. A continua să credem că învățam din greșeli ne va aduce și mai multe situații în care greșim iar mintea, care niciodată nu se atacă pe sine însăși, va glorifica greșeala în falsa proiecție a mitului personal. N-ai nevoie de un mit. Ești deja un zeu și de îndată ce vei elibera programe precum:
- După suferință vine fericirea.
- Trebuie să am puțin pentru a ajunge să merit mai mult.
- Întâi ne certăm ca să ne înțelegem mai bine.
- Pentru ca Dumnezeu să îmi dea, trebuie să îmi vadă suferința.
- Oamenii umili primesc îndurare.
- Pot trece peste orice obstacol.
- Reușesc chiar dacă viața mi-e potrivnică.
- Trebuie să reușesc.
- Deseori sunt singur(ă) împotriva tuturor.
- Mi-e imposibil să reușesc dacă nu am provocări.
- Trebuie să fiu pe ultima sută de metri pentru a mă mobiliza.
- Singur(ă) și pe picioarele mele am reușit tot ce mi-am propus.
- Am murit și am înviat.
- Renasc din cele mai grele situații.
- Pot să duc toată greutatea, cu mândrie.
- Am avut nimic și totuși am reușit.
- Am reușit imposibilul.
… vei intra în armonia vieții, stare în care contrastele se estompează și cultul mărunt al minții se astâmpără în pacea inimii, care cere și permite să primească.
Dezobișnuința de mitificarea slăbiciunii ne învață să primim și să permitem vieții să ne “servească” după cum suntem, nu după ce (credem că) merităm!
Cu bucurie,
Georgiana ❤️
[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]
