[et_pb_section fb_built=”1″ _builder_version=”3.22″][et_pb_row _builder_version=”3.25″ background_size=”initial” background_position=”top_left” background_repeat=”repeat”][et_pb_column type=”4_4″ _builder_version=”3.25″ custom_padding=”|||” custom_padding__hover=”|||”][et_pb_text _builder_version=”3.27.4″ background_size=”initial” background_position=”top_left” background_repeat=”repeat”]
Lasă viața să te ducă unde bucuria inimii te poartă. Dacă poți trăi fără a influența acest traseu, lăsându-te purtat, trăit, învățat ori hrănit fără a te aștepta ca lucrurile să fie în felul ales de tine, se zice că vei ajunge unde ai de ajuns, fără efort. Mai pe scurt: trăiești o singură dată, dar dacă o faci fără control, doar o dată e de ajuns!
Să lași drumul să te poarte, fără a-i schimba sensul…
Să vezi ce au oamenii de adus în viața ta, fără a te aștepta să-ți umple golurile…
Să te hrănești cu ce vrea corpul, nu cu ce zice meniul…
Să observi fără a influența…
Să crești fără să tragi de tine…
Să trăiești fără a dovedi…
Să iubești cu toate că, nu doar pentru că…
… e ca și cum te-ai lega la ochi în timp ce pedalezi pe autostradă, pe sens invers.
Uit numai eu că viața e sigură căci vine din Viață și Bucurie? Am primit atâtea griji de la cei care au fost, încât, acum, evitând greșelile și suferințele lor, nu mai vedem darurile noastre. Controlul te ține pe drumul bătătorit și departe de misiunea vieții tale. Treaba noastră nu e să evităm destinele tragice ale celor dinaintea noastră. Pare că am înțeles greșit: profesorul e frica, nu greșeala!
Lasă-te, așadar să îți urmezi fricile și leagă-te la ochi cât alergi spre limitele pe care mintea ți le-a impus pentru a controla zona de învățare – un fel de spațiu de “dincolo” de frici, în care nimeni nu știe exact să îți spună cum este, dar te educă să rămâi în frică și control. Frica e o zonă pe care o cunoaștem. E înspăimântătoare, dar îi știm simptomele și comportamentul.
Ce se întâmplă când îți dai demisia și iei lumea la explorat, nu-ți poate spune nimeni sigur.
Cum trăiești după ce ai decis cum nu mai vrei să trăiești, e greu să găsești pe undeva scris.
Câtă libertate trăiești când ai decis să faci alte lucruri decât cele care simți că te sufocă, nu ai de unde să te documentezi în familie.
Când vei îmbătrâni după ce decizi să îți trăiești viața, nu vârsta, nu există scrieri.
Controlul e psihoza colectivă în care am intrat când am decis să ne ridicăm gardurile la 3 m, de frica vecinilor și a orizontului. Cum ieși din asta?
Întrebă-te:
Ce îți dorești cu adevărat, dacă ți-ai putea dori orice? – În dorințele tale sunt semnele drumului pe care îl ai de făcut. Dacă acestea sunt înspăimântătoare, e doar pentru că alarma funcției “control” semnalizează lipsă de date în experimentarea misiunii tale personale!
Cum este cea mai bună viața posibilă din cele mai bune vieți pe care le-ai putea trăi?
Cu ce te ajută să te superi, când ai putea să te bucuri?
Cât costă, de fapt furia și care e câștigul ei?
Ce înseamnă de fapt sta-bi-li-ta-tea?
Lasă-te să ieși din control înțelegând că este o superstiție a minții tale, făcute să te țină în imposibilitatea de a trăi cu adevărat. Acum, dacă vrei viața, hai afară – în afara fricilor și în lumina protectoare a infinitelor posibilități de a-ți trăi bucuria fără de control!
Cu bucurie,
Georgiana
[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]
1 comments on “5 dezvățuri de luat în calcul pentru o viață mai bună (partea a V-a) – Controlul!”
Minunat! Am mult de lucrat la dorința de control!