Oamenii (de afaceri) din România cred că ”branding” înseamnă ceva fals și să știți că dacă ai început cea mai incipientă formă de antreprenoriat, ar fi bine să citești mai departe și poate să te lepezi de credința asta. BRANDING-ul înseamnă ce se știe despre tine, chiar și de oamenii care nu te știu.
De exemplu, brandingul bunicii prietenei mele, Alice, e unul care mă conectează pe mine cu ușurința vieții și ori de câte ori mă complic, apelez la tipul de gândire pe care Alice mi-a împărtășit că bunica ei îl avea și l-a lăsat prin vorbele, atitudinile și experiențele sale. E omul care, chiar și fără să fi stat vreodată la o vorbă cu ea, de-acolo de unde o fi ea, mă conectează cu ”iziness-ul” vieții și îmi simplifică gândurile în cap.
Brandingul, fir-ar, nu-i altceva decât ce se leagă în om când aude numele tău.
Brandul ALIMENTARĂ în mine aduce frigul, anxietatea, rușinea și gânduri gri, asta pentru că sunt născută înainte de anii 90 și este o infinită diferență pentru mine între brandul supermarketului și al alimentării. Și dacă mă pui să-ți enumăr supermarketuri și îmi pui în față și simbolurile lor, vibrația, energia, starea și gândurile mele diferă.
Să mă contrazică specialiști în marketing că branding nu înseamnă vibe + stare + gânduri asociate cu numele și simbolurile unei entități!
Zilele acestea, în discuțiile pe care le-am avut cu oameni care au afaceri mai mici, cu specialiști de prin toate colțurile, am auzit des: eu n-am un brand, nu am ajuns într-acolo încât să-mi construiesc un brand.
Și acum nu vă spun cu vorbele Mădălinei, că ăsta e mesajul meu pentru voi, ci cu experiența mea ca facilitator de educație emoțională și spirituală, de peste 13 ani: Brandul tău se construiește chiar dacă tu nu știi că ai unul și dacă nu faci branding conștient [a face branding], el tot se creează, dar haotic, fără coerență.
Cum crezi tu că se construiește ceva ce tu nu știi că deții, că ai puterea de a crește și deveni în acel sens?!
Exact!
Lipsit de coerență, de plan, de direcție și viziune, lipsit de tine din acest sine-extins, pe care-l percep oamenii, dar tu spui că nu-l ai și nu investești în el, că tu nu ești brand.
Îmi doream tare să las ideea asta înainte să mă bag în pat: viziunea ta, experiența și cunoașterea ta, tu-de-acum și tu-din-viitor, meritați să știți că atunci când voi vă faceți treaba, cineva rămâne cu o idee despre asta. Când vă faceți treaba și o numiți într-un fel (numele business-ului pe care l-ai deschis) și îi mai dați și un simbol (sigla sau semnătura voastră), o comunicați cumva sau altcumva, se creează o stare despre cine sunteți și ce faceți.
Brandingul e ceva ce se întâmplă natural, deci.
O să mă întrebi, sper, de ce ai mai avea nevoie să faci ceva cu brandingul ăsta, dacă el oricum se face.
Și eu de fapt de asta m-am apucat să-ți scriu toată polologhia, deci, o să-ți răspund: pentru că mulți oameni urmează strategia de business în loc să-și ia ancore în strategia lor emoțională întâi, pentru că își fac sigle cool cât încă le e rușine cu o parte din ei sau își ascund părticica rănită din ei în tertipuri și scheme de vorbitori profesioniști pe instagram.
Și brandul, my dear friends, e la fel de viu ca traumele noastre, ca rănile și fricile noastre, ca succesele și reușitele, darurile și virtuțile noastre și este în văzul lumii. Se vede, chiar dacă alți ochi decât cei fizici îl identifică, alte simțuri decât cele ale trupului îl percep.
Ți se vede brandul și când tu zici că nu-l ai, ca în povestea aia cu hainele cele noi ale împăratului, doar că, de data asta, tu, antreprenorule, porți niște haine pe care nu realizezi că le porți.
Ce simte brandul tău citind rândurile astea?
Vezi detalii despre BUSINESS VISION | De la identitate personală la identitate de brand!
