… și când te duci, caută un terapeut care să semene măcar cu ce-ai văzut în filme!
Acest articol a început între două terapii, cuo scurtă notiță în telefon. A continuat cu forfota gândurilor mele. Să accept și să tac sau să accept și să spun?!
Lumea pe care o decodificăm are atâtea suișuri și cine știe câte coborâșuri. Ne sunt atâtea sarcini în minte și reacțiile noastre sunt împletite în atâtea ițe, că ideea de a merge la un terapeut devine firească. Și e firesc să-ți cureți mintea, la fel cum îți cureți tenul, dinții ori colonul. Oamenii au nevoie de terapie, de un loc în care să se audă, să plângă, să se decidă, să schimbe, să se regăsească… La fel, un terapeut are nevoie de un client care să VREA să se audă, să decidă să-și lase plânsul să iasă, să caute să intre în acțiune, să vadă schimbarea și să plece din cabinetul său cât mai puternic și… cât mai repede!
Am văzut oameni care au vrut și oameni care au spus că vor cele de mai sus și las aici scris când să nu te duci la terapie. Poate e bun și un astfel de ghid.
Alege să nu cauți un terapeut atunci când:
- Cu ochii închiși, nu-ți poți imagina nicicum viața ta ca fiind mai bună și bucuria fiind posibilă. Mai mult, te simți atatsat/ă de situația ta și ești creativ în a găsi soluții să o continui, nu să o rezolvi. De obicei, acești oameni insistă să “le faci ceva” să mai reziste în situație, ba chiar să nu mai considere situația ca fiind grea. E ca și cum ai cere minții să găsească prietenos reșoul pe care îți ții tălpile!
- Ai încercat deja 4-5 terapeuți și ai plecat dezamagit de fiecare dată. Fă o listă cu ce-ți dorești de la un terapeut și apoi caută pe cineva cu care rezonezi. Adică se care să-ți placă din poze sau orice prezentare găsești. Dacă neîncetat cauți terapeuți, s-ar putea să ai un atașament puternic față de situația ori rolul tău. Tu nu vrei să o rezolvi, ci să o expui! Terapeutul, neimpresionat de creativitatea ta de a te adânci în încrengăturile deciziilor vădit nefericite îți oferă cadrul în care să te vezi și tu cu claritate. Egoul atunci, decide: e insensibil, nu e prea atent sau identifică un alt disconfort cât să decidă eliberarea de “dușman”. Tu și problema ta sunteți în siguranță. Până egoul decide să urmeze o altă terapie și un alt terapeut căruia să-i dovedească că imposibilul este posibil.
- Problema ta a devenit atât de importantă încât este singurul lucru la care e gândești, despre care vorbești și la care te raportezi. Alege să mergi la un terapeut după ce deja prima soluție ai găsit-o tu. Sau o jumătate de primă soluție. Văd uneori oameni pentru care orice este imposibil și fiecare ieșire din situație este împiedicată de frica de a fi fericit, liber, ascultat, iubit… Aceștia sunt cei cărora le este frică de soluții și care deja au câștigat prin a se considera niște martiri. Valoarea lor vine tocmai din misiunea cumplit de grea pe care o duc și din care nu există ieșire. Spre deosebire de prima categorie, aceștia își imaginează “cum ar fi dacă”, doar că decid că acel lucru e imposibil. Acestora, le ofer un scaun în plus în cabinet, pentru problema lor. Că doar n-o să o lase pe jos…
Un terapeut lucrează asupra acelor convingeri care dau iluzia de imposibil posibilului și fac viața să inspire frică. Cu toate acestea, un terapeut nu face minuni de unul singur ci pune oglinzi în jurul tău, creează cadrul și apoi te prinde, de indiferent unde decizi tu să te atunci, din piscul situației tale. Tu ești cel care se vindecă și credința, voința și dorința ta sunt vindecătorul. Terapeutul e cineva care îți arată de unde începi și care strânge “șuruburile” pentru tine. Dar un terapeut bun nu va lua decizii pentru tine, nu te va păcăli că situația se va schimba dacă nu faci nimic și nici nu-ți va da curajul de a vrea să fie altfel.
Un terapeut bun (și că tot veni vorba, sper ca această perspectivă să ajungă și la alți terapeuți!):
- Este pios. Știe că vindecătorul ești tu și va scoate la suprafață vindecătorul din tine. Când îți vei regăsi puterea, te vei vindeca.
- Este decent. Te tratează firesc și cu respect. Nu-ți vorbește de sus, nu te face să crezi că ai avut noroc că ai ajuns la el, nu îți povestește despre cât sunt alți terapeuți de răi. Dacă cineva la care te-ai dus cu inima deschisă te face să te simți ca un elev prins pe scara profesorilor, ieși de acolo. Nu vei găsi ceea ce cauți. Dar va fi un context bun în care să descoperi ce te-a atras la acea persoană și cu cine îți seamănă din viața ta.
- Nu te face să crezi că este sufletul tău pereche. Nu profită de slăbiciunea ta. Nu te invită la cină să vorbiți despre problemele tale. Nu, nu, nu!
- Îl recunoști după darurile sale! Așa cum zice în Biblie: “după darurile lor îi veți recunoaște!”. Caută un terapeut armonios în vorbe, fapte, purtare. Am trăit situația de a terapia terapeutul la care mergeam și am înțeles târziu cât de greșit era! E și asta o formă de vampirism energetic…
- Nu acceptă să facă terapie și cu tine și cu cei cu care tu te lupți în viața de zi cu zi, exceptând cazurile de terapie de cuplu. Consider nepotrivit să împarți fotoliul de terapie cu soțul de care te desparți sau fratele ori sora cu care ești în conflict.
- Nu insistă să continui să mergi dacă tu simți altceva. Punct!
Fii deschis când alegi un terapeut și o terapie și acceptă că omul la care ai ajuns este doar cineva mai antrenat și educat pentru a crea un cadru emoțional care să-ți permită împuternicirea. Fie că te susține bioenergetic, sau emoțional, lasă-te să simți că face parte din echipa ta. Astfel, fiecare va ajunge exact acolo unde dorește!
