Atenție, acesta este un text în care mă laud pe mine și reclam o direcție abjectă în care #brendulpersonal o ia. Că din cauza AI, că din princina tendințelor din rețelele de socializare, că de la americani sau ăia care ne învață cum să avem cifre de afaceri de 7 zerouri în doar 2 zile jumate, nu e treaba mea să analizez rădăcina acestui “rău”, ci să îți arăt comportamentul care se formează în jurul acestei direcții.
Brandul personal era firesc să devină important pentru profesiile liberale, așa cum sunt psihologii, cei care fac coaching, facilitatori și terapeuți. Fiecare dintre noi avem o “tarabă” cu bunuri pe care le vindem și cei care ne urmăresc sunt interesați de felul nostru de a fi, a munci și a aborda viața, pe lângă formările și specializările din dotare.
Și aici începe nebunia.
Există o presiune fantastică de a avea o imagine instagramabilă, mai ales dacă ești femeie! Machiaj ușor, dar care să-ți arate perfecțiunea, ținute în tendințe, în care să arăți fabulos, fraze bestiale, care să devină citatw virale. Ah, și numere, multe numere!
Fraților, hai să ne oprim la o vorbă înainte să o luăm în cascada asta care, mai ales nouă, femeilor, ne este o presiune uriașă!
Aș vrea să le analizăm pe rând și voi trece asta printr-o notă personală, că e cel mai serios “studiu de caz” pe care-l am!
Încep cu o congingere-statutara: I can be pretty! Pe bune, chiar pot și @inaraicu mă face, de fiecare dată, a new model! În plus, cei care mă știți în carne și oase, mi-ați spus, prima dată când ne-am văzut, că dau mai bine în realitate decât pe sticlă.
Daaaar, cum te simți tu, femeie sau bărbat, nu contează, când vezi poza asta pe care-am pus-o aici și îți povestesc despre despre rana de abandon, despre fidelitățile de neam care te ține blocat, despre furia pe care o îneci în muncă și despre plânsul pe care nu ți l-ai permis de ani întregi?
Te simți inspirat/ă?
Te simți văzut/ă?
Imaginea asta nu spune nimic despre cine sunt eu. Nu spune nimic despre mine, în afară de faptul că lumina e bună și mâna Inei e magică.
Nu spune nimic despre:
• cum muncesc în programele mele și cum mi le pregătesc dinainte,
* dacă și cât pot conține povestea cu care tu ai alege să vii într-unul dintre programele mele,
* cât mă ating și cum trăiesc momentele în care tu atingi o rană care e și a mea,
* dacă te poți baza pe mine ca terapeut,
* cât sunt de integră și cât de departe am ajuns în propriul meu proces de elevare emoțională.
Poza asta nu vorbește despre mine.
Poza asta vorbește despre presiunea culturală de a fi „frumoasă” ca să fii „credibilă” și despre o confuzie periculoasă care se instalează tot mai firesc în mintea noastră și a fiicelor noastre, precum și a femeilor tinere care ne calcă pe urme în domeniu.
Dacă arată bine, înseamnă că are și viața pusă la punct.
Am ajuns să confundăm estetica cu etica.
Confundăm imaginea cu profunzimea.
Încurcăm lumina din poză cu lumina din om.
Pentru mine, e mai ușor să fiu cool pe Insta și să vând programe ebookuri online despre cum să trăiești bine, construindu-mi o imagine bine pusă la punct. Trust me! Te fac să cred că așa mă trezesc dimineața în timp ce tu îmi vei savura pozele și vei cumpăra diverse chestii care speri să te facă să te simți bine.
Am făcut și eu greșeala asta cu câțiva oameni, unii din psiho, alții din marketing și am înțeles capcana. Am crezut, o vreme, că „trebuie să arăt într-un anumit fel” ca să fiu luată în serios, până am văzut femei superbe cu un interior sărăcuț. Și femei simple, în jeanși și tricou, care aveau o prezență în fața căreia ți se oprea respirația. (Aș putea da aici exemplu de o psihoterapeută care e de o eleganță ce curge din ea și un rafinament intelectual și estetic atât de potrivit că vrei să-i fii în preajmă orice ar face. Imaginea ei publică nu e destulă pentru îndestulare pe care o aduce.)
Adevărata frumusețe la care un profesionist în acest domeniu ar fi bine să aspire este de a fi un spațiu în care celălalt poate să respire.
Dar dacă vrei să știi cu adevărat cât valorează un terapeut, nu te uita la poze, followers, ținute. uită-te la cum îți scrie și dacă te atinge cumva, dacă are programe live, cu prezență fizică sau online, nu doar gata montate, într-un scenariu bine stabilit, fără a avea posibilitatea să lucrezi cu acel om. Uită-te cât de mult acces îți oferă pentru a-l vedea prin evenimente publice sau interacțiuni live, pe teme de interes pentru tine, formările pe care le are. Un indicator bun este cum respiri în preajma acestei persoane și cum te simți când citești sau urmărești acea persoană.
Din studiile din neuromarketing știm că îmaginile perfecte, glamour, declanșează rapid zonele creierului asociate cu plăcerea vizuală și recompensa instantanee. Sunt ușor de procesat și generează like-uri și scroll-stop-uri. Adică oamenii rămân pe pagina ta și #algoritmul te confirmă ca fiind “de încredere.” Problema este că acest răspuns este adesea superficial și de scurtă durată. Creierul procesează rapid o imagine „instagramabilă” ca pe un stimul estetic și o asociază cu competențe necesare pentru a rezolva nevoia ta.
“Pentru că îmi place cum arată, e bun.”, consideră creierul tău!
Așadar, da, este responsabilitatea noastră, a profesioniștilor, să ne asumăm autenticitatea dincolo de brandurile personale pe care ni le ridicăm, dar este și responsabilitatea ta, consumator de conținut, să vezi aceste artificii și să alegi dacă mă trimiți la coafor sau la practică, cu tine.
