Acest curs l-am facut cu gandul si sufletul la toti cei care se simt prizonieri in corpul lor si care simt ca toata lumea ii pacalaeste! L-am facut cu gandul la mama, pe care am vazut-o muncind pentru noi ca o leoaica si dand din ea pentru copiii ei, dar neglijandu-se intr-atat incat a uitat ca e si s-a hotarat sa traiasca prin noi! L-am facut cu gandul la sportivii care dupa ce ies din activitatea competitionala isi pierd identitatea ca oameni si astfel, au nevoie de un „zid” de protectie. Cursul asta e pentru copiii si tinerii care se simt neiubiti, dar cred ca sucul Cola si McDonald`s ii intelege! E pentru toti cei care au primit putin si au dat mult, crezand ca va veni si vremea lor, dar cand vremea a venit, nu s-au mai recunoscut. E un curs pentru pentru cei care in weekenduri asteptau cele trei feluri de mancare ale mamei, cand de fapt aveau nevoie de o imbratisare lunga si un zambet larg!
Cursul asta e dedicat fiicei mele si e pentru ea, caci imi doresc sa ma vada iubindu-ma, nu ascunzandu-ma! Vreau sa ma vada penibil de voioasa si impunator de frumoasa, pentru ca asta este ce as vrea sa-i las: bucurie de viata si atitudinea femeii fericite! Ii multumesc ca mi-a dat, fara sa stie, din intelepciunea ei de a manca atat cat simt acum, pastrandu-mi cavitatea stomacala la aceeasi capacitate, pentru o perioada cat mai lunga de timp. O rog sa ma ierte de fiecare data cand i-am spus „hai, inc-o gura!”. Ii multumesc ca m-a invatat sa o hranesc cu ceva mult mai pretios si mai nutritiv: relatia noastra fericita! Dar relatia noastra e fericita cu toate ca eu muncesc mult si sunt plecata des, chiar daca in timpul nostru pretios intindem haine pe rastelsau ne certam pe cordelute! Relatia noastra e fericita pentru ca eu sunt fericita cu mine si am identitate, fara a ma folosi de rolul de mama! Sunt fericita cu mine intelegand ca sunt tot eu si atunci cand rad si cand plang si sunt fericita cu mine chiar si cand de fapt, nu sunt fericita deloc! Cand avea trei ani, cineva a intrebat-o cu ce se ocupa mama ei iar ea, in inocenta anilor ei putini a raspuns: Mama face oamenii fericiti! Nu, Prea Minunato, tu m-ai (con)dus pe mine la fericire si tot ce fac e pentru mine si cu bucuria ca ochii tai sunt fericiti si ma aproba!
Mai mult ca orice, cursul asta e pentru mine! Pentru ca oscilatiile mele in greutate au coincis cu oscilatiile parerilor despre mine! Azi ma simt frumoasa pentru ca mi-e drag de mine. Si nu inteleg pe nimeni care simte altceva despre mine. 🙂 Ma iubesc si iubirea mea vine din mine. E a mea, pentru mine. Astazi sunt fericita pentru toate tampeniile pe care le-am facut in viata asta! Nu pentru ca m-au adus aici. Ci pentru ca m-au luat de „acolo”, un loc in care credeam ca succesul, banii si frumusetea si iubirea mea, vin de la altii.
Nu, nu sunt un exemplu de armonie, welness si nutritie. Mananc cand sunt nervoasa, gesticuland si rontaind orice prind. Ma rasfat cu un castron mare de inghetata si seminte prajite peste, cand de fapt am nevoie de rasfat. Dar nu mai pot manca nimic ce are parinti 🙂 si orice simt ca imi face corpul sa lucreze din greu. Eliminand tensiunea pe care mi-o produceam eu mie, am eliminat de fapt zaharul (am peste 5 ani de cand nu mai pun zahar in cafea 😀 ) si bauturile carbogazoase. Incepand sa fiu prietena mea, mi-am facut un bine si in fiecare an, ma comport prieteneste cu mine: imi ofer o luna de detox al corpului, mintii si sufletului! Detoxul meu nutritional cuprinde hrana vie si sucuri timp de 30 de zile. Asta faciliteaza detoxul emotional, in care ma dezbrac de masti care, fara sa realizez, m-am trezit purtandu-le.
Sufletul meu tanjeste si el dupa atentie si „detoxifiere”, asa ca in luna respectiva, imi pun plasture la gura si ma abtin sa vorbesc despre oricine altcineva decat mine! Nici macar despre fiica-mea. Pentru ca de fapt, folosesc ocazia asta ca un exercitiu de ispasire si veneratie. Nu am o perioada in care il fac. Nu imi stabilesc dinainte cu doua sau noua zile. Pur si simplu, ma trezesc intr-o dimineata ca nu mai pot! Si nu mai vreau! Si ca imi vine sa plang, ca ma simt prea plina. Plina de regrete, de jale, de dor, de neputinta, de nestiinta, de neadevar! SI ups, am si 4 kilograme in plus… Acum doi ani, m-a prins pregatita, in timpul verii, Anul trecut, la fel! Dar anul asta, „prea plinul” meu s-a intamplat in Februarie. O experienta de care o sa va povestesc in Bali, cand vom avea mai mult timp! 🙂
Dar sunt departe de a fi cineva de ascultat, sau de urmat. Nu sunt omul care sa fi trait sau invatat atatea cat sa stie cum se simte in „papucii” tai. Caci singura persoana demna de a fi urmata este cea care urmeaza sa fii! Iar cine urmeaza sa fii vine imediat dupa ce persoana de acum se aseaza bland si se intreaba, privindu-se in oglinda: Prieteno, ce sa-ti iau de pe umeri? Cum sa te ajut? Ah, am tot vrut sa iti spun: te iert, te-am iertat,te iubesc si-ti multumesc!
Din tot sufletul si cu iubire!
Georgiana 🙂
