M-am trezit astăzi cu o stare… întrebătoare. Mi se întâmplă atunci când mai primesc câte un mesaj de la vreun cititor care îmi scrie că ”viața este grea” și ce spun eu e mult prea teoretic, prea vag, prea greu de aplicat. De filozofie, pentru cei care nu mă cunosc din interacțiunile ”live”, am mai fost acuzată, căci e de dorit un Tatăl Nostru de 11 ori, decât să-ți iei viața în mâini, o dată. Dar nu ăsta e neajunsul meu, căci înțeleg că tot ce nu știm a pune-n practică socotim a fi filozofie.
Chiar ”vânzător ambulant de iluzii” – spunea odată un domn că sunt toți cei care vorbesc despre fericire, apărând ”ca ciupercile după ploaie”. Eh, din tot răul, bine c-a trecut ploaia, zic! 🙂

Din starea mea întrebătoare, mă liniștesc cu gândul că fiecare semn de întrebare e valoros cu cât generează mai multe întrebări! Și liniștit, mă las să scriu, simpatic cititor, mulțumită că am așa partener de… dialog.

Care-i planul tău de viață! 
O sa spui ca muncesti! Mergi la servici, faci să îți placă acolo, câștigi bani și îți întreții familia. Ăsta este planul tău de viață?! Majoritatea dintre noi dau 30% din venituri pentru a plati bancii o rata la casa supra-estimata odată, 20% pentru a cumpara mancare modificata genetic, 10%, in cazul celor cu o sanatate buna – pentru asigurari medicale sau chiar medicamente, care iti vor crea iluzia ca esti in control si 39% pentru a acoperi nevoi care ti-au fost induse.
Asadar, care e planul tău de viață?! Și DE CE?!

Ce iti doresti pentru copilul tau?!
Ne dorim copii sanatosi. De aceea, unii ii vaccinăm, altii nu. Facem ceea ce ni s-a spus ca e bine de facut. In functie de sursa de informare, fiecare traim cu confortul ca… si ceilalti au facut la fel. Copii fericiti?! Desigur, e pe lista de dorințe! Investim in presupunerea noastră despre cum trebuie să fie fericirea lor, ignorand ca noi suntem mediul pe care aceste fiinte, in dezvoltare, il vor perpetua. Zicem „pentru binele copilului”, de parca ar fi scapat Sfantu` Pentru ”harta binelui” pe Pamant.
Copii educati?! Absolut! Scoli bune, scumpe, inalte, străine! Cerem ca în primult rand sa fie… oameni! Noi, parintii suntem ocupati sa muncim 10 ore pe zi pentru a ne îndeplini planul de viață făcut, așadar, lasam educatia copiilor nostri in seama altora! A cui?! A unor oameni  care au aproximativ același plan de viață și convingeri ca ale noastre. Dar respectă ”metodologii” care știu cum se educă un copil. Astfel, micul viitor medic/inginer/avocat/profesor/muncitor/om de stiinte este rezultatul (lipsei!) bucuriei tale de viata si a atitudinii unui om sarac!
Deci, ce-ti doresti pentru copilul tau?! DE CE???

Iti doresti sa fii fericit?!
Esti deja! Sigur, o sa crezi ca eu sunt un om care oferă dezvoltare personala/spirituala/emotionala si trebuie sa iti „vand” fericire imediata la un pret mic! Si, intr-adevar, asta am decis sa fac in urmatoarea perioada! Dar o fac de fiecare dată, întrebându-te… DE CE vrei asta?! Și mai ales, care sunt intențiile tale, pentru mai departe?!

Ai invatat in fiecare etapa de viata, repetat si constant, ca iubirea, succesul, banii si fericirea ta vin de la altii. Ai retinut ca trebuie sa muncesti pentru ceea ce vrei si ca nu le poti avea pe toate. Oricum, ai ajuns sa nu mai stii ce vrei, dar sa continui sa muncesti pentru nevoi care nu-ți aparțin. Ai simțit de atâtea ori ”greul” dar îți zici ca e „pretul” platit pentru a avea ce-ți dorești…
Daca, doar dacă, ti-ai permite sa iti raspunzi la intrebarea „De ce?!”  a fiecarui lucru pe care il faci, ai observa ca vanzatorul ambulant de iluzii, nu sunt eu, ci TU!

De ce?!