Cuvintele sunt prea puțin încăpătoare și totuși, cuvintele sunt tot ceea ce avem pentru a transmite ce știm, vrem, ce suntem, ce am învățat. Dar lumea nu se hrănește din învățături, cum nu se hrănește din ”ți-am spus eu” sau ”părerea mea e că…”! Suntem incapabili să învățăm din greșeli! Nici nu am avea cum! Fiecare în parte, în funcție de cât de tare ne ”strânge” zona de confort, suntem un experimentator! Și ne place asta! Fiecare în parte ținem de poveștile noastre și ne place deopotrivă mizeria pe care o lăsăm în urmă, precum perfecțiunea cu care amprentăm Creația. Suntem încântați de importanța pe care ne-o dăm când ne plângem și suntem mândri de momentele în care suntem plânși.
Ne păcălim că învățăm din greșeli pentru că ne place să avem constant sentimentul de a învăța. Și greșim cu mulțumirea că am mai învățat ceva. Și greșim iar!
Da, cele 32 de toamne m-au învățat mai multe decât cele 31 de primaveri. Dar m-au durut mai tare. Poate că am crescut mai repede în vântul ”toamnelor” vieții mele, dar soarele primăverilor mi-a folosit mai mult. Am spus cu seriozitate și uneori jurând că niciodată, întotdeauna și mereu, de fiecare dată când una din toamnele vieții mele se anunța mai grea, dar primăverile știau să-mi amintească de faptul că nimic nu e prea serios și mai ales, că nu durează pentru totdeauna!
Mă feresc să mai spun că învăm din greșeli. Pentru că în felul ăsta, am atras atâtea!
Cred că suntem în cel mai autentic mod, atunci când suntem fericiți!
Cred că Fericirea este starea care ne învață cu adevărat ceva. Încetați să mai spuneți că învățați din greșeli! Lăsați citatele așa-zis motivante, care de fapt te motivează în a-ți furniza o fericire sintetică. E o minciună că ”fiecare șut în fund e un pas înainte”! Fiecare șut e amintirea unei dureri, cum fiecare durere e amintirea faptului că ai fost poate singur, descoperit, neștiutor… Ori asta, dragii mei, de câte ori se întâmplă, te face să te simți mic, fricos, ca un șoricel ascuns după o bibliotecă mare!
Cât despre Frică, ne-am învățat să ne facem un mare deserviciu: să îmbrățisăm erorile, să ne bucurăm că am greșit crezând că am învățat ceva, dar să ne fie frică de Frică și să o renegăm! Încetați să mai sperați că învățăm din a fi! Învățăm din a face! Iar starea de A FACE începe când realizezi ce prieten bun ți-e frica, pentru că te scoate din STARE și de bagă în FAPT!
Frica e acel ”prieten” care ne-a scos din peșteră, acum mii de ani și ne-a făcut să inventăm focul! Slăvirea greșelilor ne-a învățat să persistăm! În a greși!
Am interpretat grești: profesorul e Frica, nu Greșeala!
Puneți mâna și fiți fericit! Îmbrățișează-ți fricile și ieși din ele, intrând în situațiile care le generează. Iar pentru cât de des și de apăsat ai greșit până acum, iartă-te!
(Continuarea in Agenda EXERCITII DE FERICIRE)
