Elena a primit o mărire de salariu. ”Nu sunt surprins, la felul in care flirteaza cu seful!”, mormaie un coleg care isi exprima astfel dezaprobarea. „Aia care seamana cu Minnie?! Pun pariu ca e bulimica!”, completeaza in gluma, prietena lui!
Ah, ce recomfortanta e bârfa… Câteva cuvinte rautacioase iti reconforteaza rapid increderea in tine insuti!
Oricât de mult am mai dezaproba în teorie, este un comportament frecvent, spune psihologul sociale Laurent Bègue. „Aproximativ 60 la suta dintre adulti au converseaza despre o persoana care nu este prezenta. Si deseori, aceste conversatii trec de limita judecatii faptelor acelei persoane, fiind duse in derizoriu, pentru o mai buna lumina a propriei persoane!”.
Știm cu toții că e greșit să bârfești, și nimeni nu vrea să pară rău intenționat. Deci, de ce ne complacem în această plăcere vinovată? Sociologii spun că între persoanele fără rezultate sociale recunoscute, care nu se simt remarcate sau lipsite de stima de sine, bârfa construiește legături sociale puternice, prin faptul că denigrează o altă persoane. Doi oameni care nu se cunosc reciproc dacă au în comun o a treia persoană, se vor simți mai aproape bârfind despre acea persoană. decât în cazul în care spun lucruri frumoase despre ea. Este o modalitate de a demonstra valorile lor comune și simțul umorului. Acest fapt, condimentat cu mici ”secrete” construite sau inventate, fac cele două persoane să aibă deja un țel comun: întărirea ”prieteniei” lor și a orgoliului personal. Aceste persoane nu vor dezaproba niciodată cea de-a treia persoană în public, știind că acest lucru le este de folos doar pentru a-și susține ”întărirea” personalității. Aceste persoane trec mereu faptele celorlalți prin filtrul lor, considerând că felul în care văd ele lumea este Adevărul și au convingerea că cei care au prieteni diferiți de ai lor, fac alegeri diferite de ale lor și exprimă alte sentimente, merită să fie stigmatizați.
Atunci când ești nemulțumit de propriile alegeri, decizii și de propria viață, mintea noastră crează un sistem de apărare menit să ne apere. Căci fiecare minte se protejează pe sine, evitând autodistrugerea! Astfel, judecata, dezaprobarea, frustrarea reprimată, o proiectăm pe ceilalți: ceilalți mint, ceilalți sunt răi, ceilalți greșesc! Cu cât bârfa este mai ”suculentă” și persoana bârfită mai cunoscută, cu atât esti mai in siguranta sa te vezi cu adevarat pe tine, cu nemultumirile si esecurile tale!
Oamenii fericiti nu bârfesc. E ceva ce evită, se sustrag și pur și simplu refuză! Când povestea ta de viață îți este pe plac și ai apucat să îți închizi ”sertarele” cu lucrurile de care te simți rușinat sau speriat, pur și simplu nu găsești savoare în bârfă și în etichetarea celorlalți. Oamenii mulțumiți de sine își încheie repede conflictele, spunând ce au de spus, exprimându-și punctul de vedere clar și fiindu-le ușor să fie luați în considerare. Ăștia fericiți nu șușotesc, nu au ”știri de ultimă oră”, nu umblă în găști, nu jugnesc, nu judecă. Că n-au timp, aș zice eu, căci pentru cei care și-au făcut lumină-n cap și-n inimă, lumea se întâmplă începând cu ei, nu cu alții iar cine sunt ei cu adevărat se vede în munca lor și în cei din imediat apropierea lor!
