(i)Luminare in cuplu

Dacă am învățat cu seriozitate ceva în ultimii ani, atunci am învățat umorul!
Zâmbind, așadar, vă povestesc înțelegerile la care am ajuns după ani în care am vorbit cu sute de femei și zeci de bărbați despre îmbunătățirea vieții de cuplu, în tandem cu evoluția spirituală a fiecăruia dintre parteneri! Că zecile de bărbați or fi fost 11 sau 99 nu mai are importanță, dar e o certitudine că numărul femeilor care adoptă un nou „suflu” spiritual este mai mare decât al bărbaților, consecvenți în a fi… autodidacți!

În acest articol voi amâna să vorbesc despre felul în care energia feminină și cea masculină evoluează separat și totuși împreună, despre cum se întâmplă schimbul de energii în cuplu, pe măsură ce fiecare ‘caută’ să se exprime emoțional cât mai aproape de adevărata sa natură. Acest articol va etala, dintr-o perspectivă feminină, alegerile pe care cei doi – Adam și Eva, să-i numim alegoric, și le oferă sau și le refuză în traiul armonios, împreună!

Cu toții ne dorim suflete pereche și relații fericite, uitând să vrem să ne și recunoaștem sufletele pereche și relația cu potențial fericit în care suntem! Cumva, între visul de a fi fericiți în cuplu și împlinirea relației, se întâmplă că dăm armonia de cuplu pe ceva mult mai ‘folositor’: controlul! Din ‘îmi doresc să îmi gasesc jumătatea și să mă ofer lui/ei’, ajungem în ‘acum că te-am găsit, tot ce mai am de făcut este să te fac ca mine’!

Astăzi, o femeie are puterea – dar mai ales știe că are puterea, de a face orice îi trece prin cap sau camerele inimii! Femeile, astăzi, știu că au dreptul să aleagă! Fiind deschise noilor oportunități și fiind gata pentru schimbarea de a înlocui paradigmele limitative (‘locul unei femei e la cratiță’, ‘ce ti-e dat, in frunte ti-e scris’, ‘femeia fara bărbat e ca…’ bineînțeles, ceva greu de conceput!), noi, femeile, facem un lucru demn de orice gospodină: cernem! Ne cernem prietenii, cariera, opțiunile ce privesc viitorul, valențele, calitățile și, evident, partenerii de viață!

Îi cernem, dragii de ei, dar prin sita cea rară pe care o poartă căutătorii de aur, pentru a nu pierde nicio fărâmă din pretiosul metal! Astfel, Bărbatul, este ales și cernut de toate arhetipurile lui masculine iar ce rămâne urmează a răspunde la întrebarea: este oare el jumătatea?! Mai important decât a fi el cel care mă va susține, proteja, asculta și îmi va confirma creșterea, este el Sufletul Pereche?!
Pentru răspunsul la această întrebare completăm quiz’uri ilogice, citim, verificăm astrograme, îl punem în hărți greu de ghicit și deși răspunsul este în inima noastră, amintirile ‘încercărilor’ relației și gândul la sufletul pereche ne fac să continuăm ‘cercetarea’ . Și-ar arunca Sufletul Pereche șosetele murdare sub pat?! Ar alege el meci și bere cu băieții în locul filmului cu tine?! Ar pune el nevoile lui în fața nevoilor tale?! Ar putea ridica vocea, Sufletul tău Pereche?!

Astăzi mai mult ca acum 5, 10, 15 ani, pare mai greu să intri într-o relație iar dacă ai prins „oportunitatea” de a o face acum cinci, zece, cincisprezece ani, e o provocare să rămâi în cuplu! Pentru că astăzi, mai mult decât a fi într-o relație, important este ca celălalt să nu ți se împotrivească și să nu-ți strice… zen’ul!

Am ajuns să trăim în relații ca într-un exercițiu la paralele, căutând perfecțiunea și în același timp, atenți ca ceea ce dăm să vină înapoi cel puțin pe măsura „investiției”.
Fără a numi statistici și date colectate social, nu mă feresc să spun că relațiile, astăzi, depind de femei! De deciziile și de indeciziile lor. Și mai cred că noi, femeile, depindem de capacitatea noastră de a rămâne femei într-o perioadă în care ni se spune că putem deveni orice!
Putem deveni cine ne dorim, atâta timp cât privim atent la cine suntem, la ce ne doare și cum putem închide răni. De fapt, cred că putem deveni cine ne dorim atâta timp cât vindecăm sursa rănii noastre.
Vindecarea în cuplu este recunoașterea că te doare, decizia de a potoli tonul acuzator și a reînvăța să iubești fără cuvinte, ci cu fapte, de a ierta, asculta, vorbi incet si iubi tare. Dacă rănile te mai lasă să poti si sa vrei, „iluminarea” cuplului începe cu dorința ca fiecare să fie fericit în felul său, dar casa să murmure a fericire la unison, continuă cu acceptarea celuilalt si se desavarseste cu starea de bine si cald pe care o simti zi de zi  in faptul de a fi IMPREUNA!
Insa dacă durerea îți împiedică sufletul să mai spere, ochii să mai vadă lumina, dacă cel de lângă tine e cel care te „orbește” cu propriile-i lui răni, e timpul să te vindeci de tine, de nefericirea care te ține la o suferință distanță de viață!