Scriu mesajul acesta după mulți ani în care am adunat multe situații în care fete tinere ajung să sufere din cauza sexualizării lor timpurii. E un subiect sensibil care nu ține de educația sexuală, ci de educația emoțională, de aceea mi-am luat inima în dinți să deschid aici acest topic, despre adolescentele care cad victime imaginii de sine pe care o proiectează asupra lor, cu acceptul părinților.
Încep cu o concluzie, cum mi-e des stilul: adolescentele care își concep o imagine incoerentă vârstei lor, sunt rănite de relații în care trăiesc sacrificându-și frumusețea, libertatea și feminitatea, sunt afectate de părerile celor din jur sau, în cele mai nefericite cazuri, le doboară abuzuri greu de povestit, provocate de alții sau de ele.
Da, sistemul de educație are și el o contribuție, societatea alta, băieții și bărbații altele, dar eu îți scriu ție, mamă de fată, ție, tată al fiicei tale, despre participarea la sexualizarea copilelor care vă locuiesc în casă.
Fetele noastre sunt frumoase.
Stă să înflorească feminitatea în ele și apanajul vremurilor le împinge să copieze modele de feminitate care le inspiră. Dar atenție, FEMINITATEA e complet diferită de SEXUALITATE! O fată de 16 ani abia începe să se exploreze, să-și experimenteze efectele feminității ei asupra lumii. Acceptă-i unghiile lungi și roșii, fii de acord cu genele ei false, las-o să se macheze strident și obții o tânără care-și provoacă feminitatea pentru a-și explora sexualitatea.
Ca femeie și prin prisma muncii mele, consider că este o normalitate, ba chiar o necesitate ca o femeie să-și exploreze sexualitatea, să îi cunoască puterea și să ÎȘI cunoască puterea prin sexualitatea sa. Dar nu o copilă! Cred că e o ”armă” cu un tăiș îndreptat înspre sine pentru o fată adolescentă care își forțează înfățișarea pentru a se propune într-o categorie pentru care nu e încă pregătită.
Din punct de vedere psihologic, după experiența și priceperea mea, învățând din manualele unor titani cum ar fi Erikson, Jung, chiar și Rudolf Steiner, psihologia dezvoltării ne arată că…
… între 0 și 7 ani, copiii învață autonomia de bază, siguranța, atașamentul,
… până pe la 14 ani se imprimă imaginea de sine și continuă să o facă și după, iar…
… între 14 și 21 de ani fetele se așează în identitatea de sine, își creează chiar un ideal de sine, învăță să se opună și încep să-și exploreze sexualitatea și să cunoască puterea feminității lor,
… ca după 22 de ani să aibă posibilitatea de a-și concepe intimitatea, scopul profesional, care se aliniază, poate, cu idealul de la vârsta fecioriei.
Mă întorc la ideea că la 14 ani, când o fată iese din casă ca o ”bombă sexy” și aprecierile părinților ei sunt de natură laudativă, nu vorbim despre feminitate, frumusețe și acceptare, ci despre confuzie de identitate. O fată de 14 ani învață despre ea că este și mai iubită, mai acceptată, mai lăudată, pentru că este provocatoare, cu un contur care îi depășește naturalețea buzelor, cu artificii de make-up care îi mai aduc niște ani, cu o atitudine care o scoate din vitrina de frumuseți a adolescenței și o expune la altă etapă a vieții.
Credeți, dragi mame și tați de fete, că adolescentele noastre sunt pregătite să-și gestioneze sexualitatea, precum o tânără de 21, 22 sau 25 de ani?
Această banalizare a sexualizării precoce este, în sine, o formă de neglijență emoțională din partea părinților. În realitate, nu e vorba despre o joacă, ci despre o formă de condiționare timpurie, care lasă urme adânci în structura emoțională a fetelor. O fată care învață prea devreme să fie privită în loc să fie auzită, riscă să-și lege valoarea de validarea exterioară, și nu de propria esență. O copilă expusă prematur la sexualitate este mai vulnerabilă în fața abuzurilor, nu pentru că „provoacă”, ci pentru că nu are repere clare despre cine este, ce e în favoarea ei și cum se protejează. Astfel, se cultivă o inversare a dezvoltării firești, în care jocul, visarea și nevoia de protecție sunt înlocuite de seducție și aparență. Adolescența nu este o perioadă de pregătire pentru a deveni „dezirabilă”, ci un timp în care se construiește încrederea în sine, legătura cu propriul corp, discernământul și stima de sine.
În loc să promovăm imaginea unei sexualizării precoce, ar fi mai bine să susținem dezvoltarea unei feminități autentice, care nu se bazează pe aparență, ci pe conștiență, una care nu imită forme, ci își cunoaște sensul, puterea și se poate guverna pe sine.
