Am ajuns să mă gândesc că poate, situația de a alege de bună știință un om vulgar, agresiv și amenințător în locul unuia care și-a dovedit deja competențele în administrația locală, poate fi ceva bun.
Suntem suverani – că tot e la modă cuvântul, deși conceptual este folosit in extremis – în democrație de mai bine de 35 de ani. În acest timp i-am avut la conducere pe cei care prinseseră 𝑠̦𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙 de la cei de care scăpasem și știm că sistemul, chiar și democratic, este înfăptuit de clasa politică și suportat sau răsturnat de popor.
Puteau cei pe care părinții noștri i-au votat democratic (𝑑𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑐𝑎̆ 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑠̦𝑡𝑖𝑢𝑡 𝑣𝑟𝑒𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑒 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎̆ 𝑎𝑠𝑡𝑎, 𝑝𝑎𝑟𝑐𝑎̆ 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎𝑡̦𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑜𝑏𝑖𝑠̦𝑛𝑢𝑖𝑡̦𝑖 𝑐𝑢 𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑟𝑖𝑡𝑖𝑐, 𝑛𝑒𝑖̂𝑛𝑡𝑖𝑛𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑓𝑟𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑠̦𝑎𝑛𝑡𝑎𝑗, 𝑑𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑐𝑎̆ 𝑠-𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑎𝑓𝑙𝑎𝑡 𝑣𝑟𝑒𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑎 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒) să aleagă lideri democrați pentru o țărișoară ieșită din suferințele comunismului?
Nu, nu puteau.
Au ales ce au știut, la fel ca o femeie care fuge de acasă după o altercație domestică, dar seara se întoarce tot la bărbatul care a învinețit-o pentru că starea de pericol continuu îți blochează gândirea critică și de fapt, dispui doar de reacție cognitivă. Rămâi blocat în ce știi deja, în lipsa coerenței emoționale și cognitive.
Ne-a luat o generație și câteva clipe să simțim ce e democrația. Forțați de împrejurări, am înțeles despre dreptul la viață liberă, dreptul la opinie și exprimarea ei, dreptul de a alege și despre 𝐮𝐧 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐮𝐧𝐝 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐚𝐥, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐞 𝐚𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐬𝐩𝐨𝐫 𝐥𝐚 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚̆: 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐚 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐚! (Este o recunoaștere a vieții în sine pe care, de exemplu, un copil lăsat la bunici cu anii, desconsiderat sau nevăzut, îl poate căuta inconștient o viață, fără să înțeleagă ce-i lipsește.)
𝐈̂𝐧𝐜𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐳𝐛𝐚𝐭𝐞𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐠𝐞𝐦 𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐚 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆! În vremurile gri, comuniste, doar oamenii ”mari”, cu ”intrare” și reprezentativi ”făceau” politica. Părinții noștri se temeau să vorbească, nu cumva să fie interpretat ceva din ce spuneau, Doamne ferește să fi fost ridicați pentru părerile lor. A face politică înseamnă a ocupa o funcție ca reprezentant politic. A-ți exprima părerea despre politică este un drept. La fel cum, a vorbi despre știință, nu te face om de știință.
O generație și un pic nu a fost suficient timp pentru a șterge asta din noi, copiii care știam că nu aveam voie să vorbim ce auzim în casă și asta se impunea ca o necesitate de a ne feri de un pericol mare de tot care ne pândea continuu. Unul dintre copiii acestei generații, acum candidat la Președinția statului, a și folosit aceste ”butoane”, într-un ton pasiv agresiv, intimidându-ne cu întrebarea: Ce mă fac cu voi?! și amenințându-ne că unii vor fi dați exemplu în fața altora.
Părinții noștri au avut șefi puși de comuniști să-i controleze, să-i umilească, să-i pedepsească și să-i sperie pentru a fi supuși sistemului! Aproape mereu, acești șefi erau oameni cu educație șubredă, degradați moral, dispuși să prădeze întâi oameni și apoi restul. În fața unei interpelări ca cea de mai sus, le-ar fi înghețat sângele în vene și s-ar fi supus fără echivoc, pe loc.
𝐂𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐭𝐫𝐚𝐮𝐦𝐚̆ 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐯𝐚 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐞 𝐬̦𝐢 𝐮𝐧 𝐩𝐢𝐜.
Din decembrie încoace eu am înțeles că nu am știut cum să fiu democrată. Nu m-a învățat nimeni, nu am fost la un curs despre exprimarea democrației și iată-mă un adult care încă simte că trebuie să plece capul în fața oamenilor care ”fac” politica, pentru că eu nu știu destule.
Doar că, grație experienței actuale, mi-am dat seama că pot să am opinii politice, că TREBUIE să am opinii în situații ca cele din prezent și nu voi mai lăsa nimic să-mi ia acest drept.
Nu cred că sunt eu din generația care va învăța pe deplin democrația, cât să devin un canal de normalitate pentru cei foarte tineri de acum, dar, grație faptului că am scăpat de comunism și am putut să mă dezvolt emoțional fără opresiunile comuniste, pentru că am călătorit mult de când mă știu și prin modul în care am fost determinată să folosesc informația în mai multele forme de antreprenoriat pe care le cunosc, sper să dau ștafeta cu mai puține greutăți decât am primit-o.
Suntem o democrație care are o generație și un pic și dacă la începutul a orice stă cuvântul, să ne devină firesc dreptul la exprimare, să fie vindecată frica de a vorbi și de a ne exprima alegerile!
