Mori câte un pic sau trăiești tot mai mult?!

In 2012 am adus in România o companie franceză, producatoare de consumabile BIO: Laboratoire Body Nature! Dar, aceasta informație este doar cârligul cu care va duc in povestea mea. Pe vremea aceea, principala mea preocupare era promovarea acestor produse sănătoase și cel mai facil pentru mine in acel moment era sa văd cum se promovează alte companii de acest gen. Interesant a fost să observ că strategia acelor companii era să pluseze riscurile produselor obișnuite și să ‘sperie’ consumatorul cu alergeni, E-urile nenumărate și bineînțeles, riscul factorilor cancerigeni!

Bineînțeles că am decis (și chiar convins întregul departament de promovare francez) că vom avea o promovare integră, fără a ne supra-conștientiza clienții de avantajele unui produs BIO! Dar, atunci am analizat și înțeles pentru prima dată acest incredibil comportament uman: alegem sănătos pentru că boala ne sperie prea tare, facem sport de frica de a fi grași, investim în haine frumoase din grija de a nu fi acceptați de ceilalți, ne schimbăm de frica de a nu rămâne singuri!
În ani, am observat că asta se întâmplă des în jurul meu și în cursurile mele vin oameni care fiind în negura vremurilor pe care le trăiau, ar fi ales să-și schimbe convingeri, gânduri, comportamente, familie și zodia dacă trebuie, dar să nu-i mai tortureze situația prezentă.
Poate că în amintirile fiecăruia s-au aprins acele momente în care ai decis să: slăbești pentru că te-ai îngrășat, uiți pentru că n-ai mai găsit cum să refaci amintiri, spui adevărul când minciuna ți-a distorsionat imaginea despre tine, trăiești sănătos când boala te amenința, te schimbi când totul în jurul tău devine imposibil de schimbat!

Și astfel, mă întreb: suntem noi oare făcuți să trăim tot mai mult, sau să murim câte un pic?!

Un alt moment de învățare pentru mine a fost atunci când mă temeam că nu mă voi mai vindeca niciodată de o boală amăgitoare. Am primit atunci o întrebare care m-a luminat, și poate chiar m-a vindecat: ‘Și ce-are dacă mori?!’.
Păi dacă mor că-i de murit, n-are nimic, dar dacă trăiesc ca să nu mor, e necâștigător, am gândit! Gândul ăsta m-a revigorat atât de tare, că-n imaginația mea de om mare care toate lucrurile importante și le imaginează în desene animate sau scene din Ally McBeal, am văzut cum viața e doar o anticameră a ce urmează! Mi-am imaginat viața noastră ca un fel de clasă pregătitoare pentru abundența de trăiri și uimiri care va să vie și pe noi, fiecare în parte, împărțiți în două: fricoși și sperioși! 🙂 Fricoșii sunt cei care au stat în viață că nu aveau idee cum e în afara ei, care-au slăbit că au auzit că nu e bine să fi gras și au iubit cu aceeași pasiune cu care au trăit!
Sperioșii sunt, evident, cei care sunt speriați de deciziile lor în fața provocărilor vieții, dar nu se tem de ce aduce ziua de mâine, pentru că ei nu mai stau de mult la primire! Lor, viața nu le dă ce a rămas de la alte mese, pentru că ei culeg ceea ce intenția lor de a fi conectați cu viața a semănat! Ei sunt cei care trăiesc tot mai mult, zi de zi, au vise într-o ureche și gândesc în afara cutiei desenate de lume, văd diferit pentru că sunt diferiți și singurul lucru care îi sperie este acela de a obține aprobări! Ăștia, după ce existența îi duce dincolo, unde fricoșii numesc moarte, intră în ‘grupa de avansați a Universului’. Îmi și imaginez cum fac ei loc în Univers Vieții, aruncând pe pământ toate stelele neroditoare, făcându-i pe fricoși să spere la dorințe împlinite, evident, de frica neîmplinirii.