Acum un ceas, o urmăream pe YouTube, pe Petra, în emisiunea prietenei Alice Năstase Buciuta și mă bucuram de ea, cu ea, pentru ea și mai ales pentru oamenii care au acces la ea. Petra povestește despre Dumnezeu așa cum oamenii vorbesc despre experiențele pe care le-au trăit cu mintea lor, pe pielea lor și cu propriile emoții. Cam ca atunci când povestim despre cum a fost în vacanța din care tocmai ne-am întors…
Zic că mă bucur pentru cei care o urmăresc, pentru că Petra – spre deosebire de mulți inițiați spiritual, vorbește simplu despre Dumnezeu, cursiv și detașat. Fără tăgadă, justificări, adnotări, paralele științifice. Știu tot ce povestește ea, trăiesc sau am trăit culorile experiențelor ei. Îl cunosc pe Dumnezeul despre care vorbește. Îl cunosc, întâi, de la Eliade. El mi l-a descusut cel mai bine, când aveam vreo 17 ani și eram singura elevă dintr-un colegiu economic, decisă să dea BAC-ul din filosofie pentru că-L adora pe Dumnezeul pe care Eliade îl abordase din perspectiva vastelor Sale Exprimări către lume. Desigur, nici Al lui Spinoza nu-mi displăcea. Dar cel mai tare m-am lămurit, am înțeles și m-am oprit la Dumnezeul din Cursul de Miracole, pe care Helen Schucman și William Thetford L-au prezentat lumii întregi. Acesta, pentru mine, a rămas a fi Dumnezeul Prim și Ultim, de la care nu mă duc și vin, ci în care sunt conținută.
Cei doi deloc autori ai Cursului de Miracole, dar canalele prin care acest curs a ajuns în lume, sunt oameni de știință. ȘTIINȚA este acel aspect care dă realitate unui obiect sau fenomen, îi descrie legile și funcționalitatea, compoziția și alte cele necesare cât corpul ori manifestarea în cauză să fie explicate. Hellen și Bill – cum i se spunea doctorului în psihologie medicală, au fost oameni a căror viață s-a bazat pe dobândirea reperelor pe care știința le avea la îndemână pentru a explica psihicul uman, mintea, (apropo, încă rămasă fără definiție!) și, simplu fie spus, cum și de ce gândim, trăim și interpretăm realitatea așa cum suntem. Cei doi doctori în psihologia medicală și-au dedicat zeci de ani din carierele lor susținute în universități de prestigiu ale Americii. Deodată, Hellen a auzit o voce și de aici încolo, nu vă mai povestesc nimic, că măcar cu atât să rămân de pe urma acestor rânduri, curiozitatea voastră de a studia acest Curs de Miracole. Vă spun doar că este o ocazie splendidă pentru mințile agere, elevate! 😉
Deseori, oamenii argumentează pro-știință în defavoarea lui Dumnezeu și invers, din sensul clerului înspre oamenii de știință. Mă amuză când, la o conversație în tihnă, sunt întrebată dacă am argumentele științifice pentru lucrurile în care cred. Și, ca acum, îmi vine să întreb: dar știința numită Dumnezeu ați înțeles-o? Ați reușit să O cuprindeți, definiți sau măsurați?! Ne-am dat bătuți, neavând un ”capăt” de la care să pornim și doar un OM, pogorât din Știința Lui Dumnezeu, care ne-a lăsat toate legile scrise și nescrise, înțelegeri care, o parte, sunt fundamente ale noilor descoperiri din fizica cuantică sau neuroștiințe.
Cred că Viața, Marea Știință, va putea fi înțeleasă dacă ne vom permite să o observăm, căci în afara procesului de observare nu poate fi întreprinsă nicio înțelegere. Știința a început ca urmare a unor înțelegeri pe care, la un moment dat, le-am avut despre un anumit aspect al vieții. Am continuat, gerenație după generație, să documentăm științific legile lumii de azi și toate înțelesurile ei, lăsând în afara (cuno)științei tot ce nu a putut fi studiat, cuprins într-o temă sau cercetat într-o teorie. Orice respingere a experienței duce la o respingere a înțelegerii și integrării. De fiecare dată când decizi că un fenomen nu există, întreabă-te: cine și când m-a învățat asta?! Vei descoperi, poate, că pe lângă electricitate, magnetism și toate legile care ne conservă și manifestă, sunt legi care te definesc și te compun, care-ți dau puteri intuitive și vindecătoare, despre care încă știi puține. Rămâi deschis/ă la știința a ceea ce ești și te cuprinde și trăiește ca un copil de patru ani, cu curiozitate și interes pentru viață și felul în care aceasta ”umple” spațiile dintre tine și restul elementelor ce te înconjoară. Toți exploratorii lumii, cercetători și einstein”ii, deopotrivă, au acest lucru în comun: curiozitatea!
Eu sunt om de știință, parol! De fiecare dată când realitatea firescului este redefinită, în aspecte pe care nu le-am mai trăit sau observat, întreb Laboratorul: Doamne, ce-o fi asta și ce am de înțeles de aici?! Cum se schimbă ceea ce știu, din prisma a ceea ce trăiesc acum?! Partea grozavă a Vieții este că îți răspunde foarte repede, prin sau din afara științelor pe care deja le cunoști, aducându-ți noi răspunsuri la întrebările pe care ni le puneam când eram copii: De unde vine Dumnezeu? Cum pot să am tot ce-mi doresc? Unde ne ducem când nu mai suntem?, șamd..
Spune-ți sincer, ce știință a răspuns copilului din tine la primele curiozități pe care le-ai avut despre lume, viață, iubire și Dumnezeu, la un loc?!
