Sunt 32 de ani de când Parisul lucrează în mine.
Am 8 ani de când am simțit spiritualitate în tot corpul, nu doar ce se face și cum se zice când ești spiritual ori cum se meditează, ci cum se simte ființa mea spirituală. Am trăit-o în Bhutan.
Aveam 30 și un pic de ani când am călcat prima dată în Bali și de-atunci n-am mai călătorit oricum.
La 26 de ani am decis să investesc o sumă mare într-o rochie ”de firmă”. N-am mai purtat niciodată haine doar ca să mă îmbrac.
Pot continua cu experiențe pe care le-am ales și care lucrează în mine, sunt puse ca referință, mi-au dat valoare și mi-au setat noi atitudini, puteri, idei, viziuni, capacități, competențe, chiar… Când cash-flow”ul meu arăta dezastruos, n-am zis niciodată: Pfff, ce bine era dacă n-aș fi cumpărat pantofii ăia Oscar de la Renta, dacă mă rezumam și eu să citesc cărți de la bibliotecă, nu să-mi fac patru biblioteci într-o casă mică sau dacă m-aș fi bucurat să plec la mare la noi, în loc să investim atâta în cursuri ca să navigăm.
Niciodată!
Absolut niciodată!
Experiențele astea m-au îmbogățit nu doar cu amintiri, cu cu atitudini. Eu, cea care am ales bogăția unui moment, am trezit în mine capacități pe care nu le știam vii în mine. Aș fi crezut că franțuzoaicele pot trăi într-un fel, dar eu nu, că budiștii sunt capabili de una și alta, dar eu n-am cum, ori că actrițelor le șade cu câte-un fel de a fi, dar la mine nu-i a bună. Valențele noi care ne cresc după alegeri din acestea transformatoare, ne fac să trăim în spiritul bucuriei pe care am descoperit-o.
Altfel te speli pe dinți.
Altcumva mănânci.
Altceva vorbești.
Alte lucruri te interesează.
Ce diferită ar fi fost viața mea, ce diferită aș fi fost eu fără să fi încolțit în mine ipostaze pe care le-am adorat în experiențele care mi-au fost peste mână să le aleg, total inconfortabil și nejustificate pentru ”siguranța” mea confortabilă.
”Uiți de unde ai plecat.”, am mai auzit și s-a mai auzit și la tine, sunt sigură! Nu!, le-aș spune celor care mă țin unde ”mi-e locul”: tu uiți că am plecat!
Gândul meu din această vineri vine cu îndemnul de a vă trăi viața fără zgârcenie! Fiecare zi! De toți banii! Râs cu toți dinții!
Nu spun asta pentru că viața e scurtă, ci tocmai pentru că e lungă și darurile vieții nu se întorc, iar traiul tricotat în jurul ocaziilor pe care le-am ratat, duce la amărăciune și frustrare. Ne îmbolnăvește și ne otrăvește sufletele.
Vă rog să trăiți din toată inima, pe bogăție de viață!
