Astăzi celebrez faptul că sunt mamă de 13 ani. Treisprezece ani în care am dobândit o prietenă cu care pot minuna Cerul și pământul și o adversară care îmi cunoaște toate armele și strategiile. Acum 13 ani, când am ținut-o în brațe pentru prima dată, am trăit cea mai intensă experiență spirituală pe care am experimentat-o până în ziua de astăzi. Am scris despre asta în antologia de texte Cele mai frumoase miracole, culeasă și nășită de Alice Năstase Buciuta și port această experiență în suflet, știind că Dumnezeu mi-a făcut cel mai frumos trimițându-mi-o pe ea.
Vorbeam astăzi cu mama mea și glumeam pe seama creșterii copiilor. Mi-a rămas o vorbă de-a ei: copiii se schimbă atât de mult încât peste ani, nu-ți vine să crezi că pruncul pe care l-ai ținut în brațe este omul care-ți stă acum în față. Mi-am petrecut toată ziua printre prietenele fiicei mele și zâmbindu-i complice soțului meu, cu satisfacția că tipa asta simpatică este mititica pe care în urmă cu 13 ani ne străduiam să o integrăm în relația și patul nostru, în zilele noastre pline și planurile de pentru totdeauna. Printre secundele zilei m-am gândit la asta: oare cum să fiu astfel încât peste încă 13 ani să mă recunoască și să o recunosc așa cum acum îi știu gândurile chiar și când ea se uită în altă parte?! Cum să fim nedespărțite în dragoste? În ce direcție să cresc și să-i fie umbră și cale creșterea mea?! Cât să o las și cum să o țin?
Gândurile unei mame sunt, fără doar și poate, făurite din dragostea ei față de sine, încrederea în omul de lângă ea și mulțumirea față de ce oferă lumii. O mamă bună este o femeie plină de ea pe toate planurile, în așa fel încât atunci când ajunge în fața fiicei ei să se raporteze din întregul ei, nu din rămășițe și goluri. Pentru mine, acesta este cea mai serioasă treabă pe care o conștientizez acum, la treisprezece ani de ”activitate” de mamă: să-mi fie inima plină de mine și în fața ei, a Prea Minunatei mele, să merg cu bucuria mea, gata făurită.
Și-acum vă las, cu dorința de a vă ruga să vă imaginați ce fel de femei vă doriți să fiți alături de fiicele voastre. Cum vă doriți să le însoțiți și ce v-ar plăcea să le împărtășiți despre voi? Cum v-ați planificat să vă trăiți viața astfel încât de la a lor să fiți lipsite de așteptări?
Călătoriile care urmează sper să ne fie minunate și dacă vă căutați inspirația pentru drumuri noi care să vă ducă la voi, vă invit în Comunitatea Exerciții de Fericire, unde, mâine, pornesc într-o călătorie nouă…
