M-am întors de multe ori, din multe locuri. Din boală, din depresie, din micime, din lipsă de putere, din orgoliu… M-am întors din părerile mele limitate, din prietenii fără de care credeam că nu pot, din casa fără de care credeam că nu poate fi acasă. M-am întors din iubiri, din minciuni, din frică, din promisiuni, din așteptări, tabieturi, vicii, tristeți și vieți de-a rândul purtate în ispășire fără sens. Dacă e ceva ce știu bine, știu să mă întorc, să revin, să mă transform și să mă potrivesc lumii, timpurilor, ocaziilor. Știu să mă construiesc repede și bine, astfel încât să nu coste mult plecare mea. Știu, chiar știu, că orice plecare e ocazia minții de a înceta judecata față de ce cunoaște și a se disponibiliza pentru nou. Acesta e un motiv pentru care aleg și recomand călătoriile. Mereu, cel care se întoarce e diferit de cel care a plecat cu 1 000 000 de idei noi. Mereu viața ți se schimbă după o călătorie. Mai ales după una deșteaptă. Știu să mă întorc și din călătorii mai puțin deștepte. Iau cele mai bune lucruri care s-au întâmplat și fac ca cele mai bune care s-ar fi putut întâmpla să fie posibile următoarea dată.
Dar nu știu să mă întorc din Bhutan. Anul trecut, în Septembrie, am crezut că nu mă voi mai putea întoarce niciodată. Și într-un fel, m-am întors atât de modificată, încât m-am confruntat cu o femeie nouă, prea puțin maleabilă la întoarceri și prea decisă să înceteze acest du-te – vino. După Bhutan 2018 n-am mai fost eu, cea disponibilă la jonglerii emoționale și transformări de situații care să aibă darul de a face să fie bine. După Bhutan 2019, s-a aprins un foc în toată apa care eu eram și arde toate rădăcinile adânci ale fricii de oameni și de viață, ale compromisului și regretele tuturor întoarcerilor, din toate situațiile în care n-am avut curaj să rămân.
Bhutan, cred unii, e o țară pe care merită să o vizitezi, pe o bucată de planetă greu accesibilă și într-o lume care pare de demult. De fapt, Bhutan e un portal înspre tine, e ocazie de cunoaștere și transformare, căci orice îți dorești aici se împlinește. E o lume bhuddista care suspendă timpul și intensifică emoțiile, cu ai cărei oameni cunosc logica de a fi bun, aici și acum, căci alt timp nu există.
Provocarea de a vorbi despre #Bhutan, de când m-am întors, este ca și când m-aș duce înapoi acolo și ar trebui să revin. Eu nu voi mai reveni niciodată din Bhutan, nu voi mai reveni la cea care am fost înainte de Bhutan și nu voi mai lăsa Bhutanul să plece din mine, Bhutan este ajungerea acasă, în casa sufletului meu și a misiunii vieții mele!
Dacă mă întrebări cum a fost în Bhutan, cel mai probabil vă voi invita să experimentați alături de mine, data viitoare. Poate o să vă povestesc în glumă, cum într-un an s-a prăbușit drumul înaintea noastră pentru că așa nu se mai putea continua, despre cum nopțile acolo îți aduc vise și transformări pentru care ai nevoie de disponibilitate și atenție la tine pentru a le înțelege, despre mâncarea picantă și vinul care atinge sufletul, despre vindecări instantanee, despre zeitățile care îți împlinesc dorințe, despre peisaje care te amuțesc într-atât încât să uiți să scoți apăratul foto din geantă, despre oameni ce par zei și zei ce sunt oamenii, despre Buddha și mănăstirile buddhiste în care îți lași sufletul să se vindece, despre prietenie, iubire și viață.
Sunt sigură că te poți întoarce din Bhutan vorbind despre hoteluri și serviciile de turism, cumpărături și poze. Depinde cum trăiești și cine știi despre tine că ești, unde ai mai fost până acum prin viață și cum ești antrenat să privești… the big picture. Bhutan a fost pentru mine cea mai grea întoarcere, una necesară, care mi-a oferit ocazia de a nu mai trebui să plec vreodată din mine și să mă mai întorc de undeva.
Cu bucuria întoarcerii acasă,
Georgiana ❤️
