În prima zi de retreat Bali, am intrat în povestea vie pe care corpul o duce, dar pe care mintea o procesează după “dicționarul” interior cu care interpretăm viața. Corpul rămâne înțepenit în stările lui și povestea de viață curge după un scenariu prestabilit. Suntem dintr-o misiune de salvare în alta, dintr-o procesare în alta, într-o vindecare continuă.
Ce greu pare de acceptat că e ceva perfect în fiecare dintre noi: povestitorul!
Identificați cu povestea, ne rupem de povestitor.
Câți oameni știți care spun că le e greu să se exprime?! Câtor oameni li se blochează proiecte și idei, deși muncesc mult pentru ele și fac tot ce pare că e de făcut?!
A scris Gabor Mate o carte al cărei titlu îmi place mult – “Când corpul spune NU” și îmi place pentru că are însemnătate pentru ce gândesc acum. Când devii povestea, corpul caută să-ți amintească despre firele întrupate ale naratorului interior. Tu ești și povestitorul, nu doar povestea.
În ultimele zile, aici în Bali, am lucrat cu stările. Nu cu emoțiile, cu stările! Emoția este traducerea scenariului interior către lume. Starea, însă, este răspunsul sistemului nervos la mediu.
Sistemele adaptative ale sistemului tău nervos la mediul din care vii și în care trăiești este povestitorul poveștii tale. Destinul tău!
Vrei să schimbi ceva?! Lași corpul să scoată povestea. Adevărată poveste. Lucrezi cu stările.
E un proces frumos, curat, din care facilitatorii nu se pot lăuda cu mucii din batistele participanților, pentru că nu mai oblojim povești, ci dăm la o parte stările interioare pentru a descoperi STAREA DE BINE.
În curând începe Programul psihosomatic de grup: Din corp în vindecare!
