Gând de August

Doamne,
Te recunosc în minutele întârzierilor mele, atunci când mă ții departe de situațiile în care Tu știi că nu m-aș descurca.
Te recunosc în vorbele blânde ale celor de lângă mine care îmi reconfigurează fricile și mă readuc în credință și putere.
Te știu acolo, în gândul care mă ține calmă când totul în jurul meu saltă în haos. Mă admiră cei din jur pentru cum păstrez liniștea în astfel de situații, dar eu știu că e un compliment pentru Tine și-L țin la mine până când o să ți-L dau înapoi. Până când o să mă aduci Înapoi…

Doamne,
Te recunosc în dragostea mea, în dragostea lui, în dragostea pentru copila mea și lumea noastră. Te văd în soluțiile simple din situațiile complicate pe care le-am creat împreună cu toți oamenii și uneori, fără să aibă logică sau să pot pune în cuvinte și pentru ceilalți, mă încred în genialitatea simplității pe care mi-o arăți.
Îmi amintesc de Tine în oamenii pe care mi-i trimiți, în întâlniri programate de Tine și întâmplătoare pentru mine, în cursuri, terapii, mediul online sau retreaturi, oameni care scot tot ce ai pus mai bun în mine și îmi aduc tot ce ai pus mai bun în ei. Sunt recunoscătoare când văd asta și Te cunosc în Gândul care-mi revelează asta.

Te cunosc de pe drumul pe care deseori îl fac înapoi din bucurie, pace, înțelegere, iubire, când deși mă învinovățesc pentru nestatornicia în bucuria de viață, Tu îmi arăți că toate drumurile sunt Voia Ta și sunt mereu găsită, oricât simt că m-am pierdut, că merg înainte, chiar dacă în mintea mea recunosc situațiile din urma evoluției mele.

Doamne,
Te văd și Te recunosc. Știu că îmi vorbești mereu, chiar dacă în mine e o voce care șușotește peste Vocea Ta, simt că-mi ești alături întotdeauna, deși eu mă acopăr de titluri și roluri care mă fac să par autonomă, de sine stătătoare, independentă…

Mă încred în Mintea ce ajunge la mine, în Linia Vieții ce ne atinge pe toți, în Tine – Creator și Creație, Cuvânt și Gând, Lumină și Pământ…