Într-o zi obișnuită de la capătul lumii

Tragediile au o parșivitate care m-a făcut să mă îndoiesc că pot fi complet înțelese de oameni. Nici nu știu dacă asta ne-ar ajuta, oricum! Vin într-o zi obișnuită, într-un anotimp obișnuit fără a clinti obișnuința întregii lumi. Când tragedia apare, în apocalipsa gândurilor noastre, pare sfidător mersul firesc al oamenilor pe stradă, culorile semaforului, omul grăbit ce se izbește de-un altul, cu o nonșalanță care îi dă un firesc al gestului… Dacă am lua un interviu unuia care trăiește o dramă, cred că și-ar aminti de sentimentul de nedumerire dat de lumea care își continuă viața obișnuită, fără a părea că are de-a face cu tragedia lui. Lumea merge mai departe… E o obișnuință de… când lumea iar ceea ce urmează să înțelegem în dinamica dramei, este că tocmai acest firesc cu care lumea merge mai departe ne duce și pe noi mai departe. Aici e viață, aici e moarte, aici e bogăție, aici e sărăcie și toate sunt în aceeași secundă! Depinde de care jumătate a clipei ai norocul să fii astăzi.
Gesturi firești, cum ar fi alesul hainelor pe care le îmbraci, ce mănânci de dimineață sau ce geantă iei cu tine, devin niște decizii serioase, când ești în toiul unei drame. Oare cum e bine să fii îmbrăcat dacă ai de alergat?! În ce-ar fi mai bine să fii încălțat dacă ai de așteptat?! Să ai o geantă mică, să te poți mișca ușor, sau una mare în care să îți intre toate dovezile dramei tale?!
Viața e plină de decizii pe care le luăm negândit și pe care tragedia te învață să le vezi. Dramele din viața noastră ne fac să iubim plictisul și starea că fiecare zi semănă cu alta. Ăsta e un semn că ești la fel de sănătos ca ieri – sau măcar la fel de stabil ca ieri, că nu ai de îngropat pe nimeni și nici viața nu ți-e în pericol de ceva. „Și dă-ne nouă pâinea noastră cea de toate zilele”, îmi sună acum ca o rugă de a fi la fel toate, doar gândurile noastre tot mai bune, recunoscătoare și drepte.
Și dă-ne nouă simplitatea zilelor noastre ”normale” și inspiră-ne în a le trăi fericit…

Dramele îți oferă un dar, totuși. Te învață ceva! Îți aduc calm, fac liniște în cap astfel încât să se audă scrâșnetele cuvintelor care sperie și să observi cum unde era o frică mare acum crește o putere neștiută. Dramele fac evaluări: fie ai de schimbat ceva, fie aplici ce ai învățat în ultima vreme! În ambele situații rămâi un elev în fața vieții, care acum se folosește de deciziile tale din trecut să îți arate  despre tine!
Vrei să înveți sau vrei să repeți experiența? Oricum ai decide, ține minte că nu este nimic în afara lui Dumnezeu și orice te-ar speria acum e doar mintea ta, decisă să caute ceva în afara Lui. Oricât te doare acum, toate vin de la Dumnezeu și nu ai unde căuta în afara Lui! Oricât simți frică, tot ce trăiești e spre binele tău și înspre bucuria ta! O să vezi…

Cât despre cei cărora sentimentele de mai sus le sunt străine, bucurați-vă de ‘pâinea voastră de zi cu zi’ și spuneți ‘Mulțumesc!’, căci dacă asta ți-e singura rugăciune pe ziua de azi, e de ajuns!

(In memoria bunicii mele adorate – Mimi, cea care m-a învățat de copil ce înseamnă Puterea! Să mă veghezi din Cer, Mimi A Mea!)