Oricum ar fi vremurile, orice s-ar întâmpla, frica nu este un adăpost bun. Orice faci din frică va fi răsplătit cu grijă și slăbiciune.
Orice alegi în această perioadă, alege cu mintea bine așezată în corp. Din starea aceasta poți vedea mai bine și mai departe.
Frica are rădăcini. Are memorie. Are istorie.
Frica nu este doar despre prezentul pe care îl trăim, ci și despre trecutul care nu a fost înțeles, integrat, așezat.
În astfel de perioade, nu reacționăm doar la ceea ce vedem în lume, ci și la ceea ce purtăm în noi, la povești de nesiguranță, de pierdere, de lipsă de control, care nu ne aparțin în totalitate. De aceea, nu este suficient să „nu alegi din frică”. Este esențial să înțelegi starea de frică moștenită în corpul tău, ca să găsești cum să te deznozi din ea.
Când lucrezi cu frica ta, nu mai ești purtat de ea. O iei de mâini, îi cauți făcătorii, povestea și starea ta capătă altă textură.
Mă gândesc câtă anxietate resimțită în noi o fi (doar) ecoul fricilor celor din care venim. Care a apucat să se coacă în noi.
Poate și asta învățăm acum, după ce am înțeles că nu vom putea trăi fără frică, că e momentul să știm cum să nu-i mai dăm voie să dicteze viața în locul nostru.
Viața nu face pauză când vremurile devin nesigure, dar starea din care ne luăm deciziile ne schimbă direcția. Asta vorbeam astăzi în LUMINI ȘI UMBRE ÎN ARBORELE GENEALOGIC | Înțelegerea mitului personal și noua direcție de viață.
Între frică și claritate nu ar trebui să fie un război, ci o conversație pe care fie o ai, și trăiești, fie o eviți și rămâi suspendat în reacții comutate de butoanele de panică ale celor (din) care (de)vii.
