E o afirmație comună prin spunem adesea că lumea nu este experimentată direct, ci este interiorizată prin starea în care ne aflăm.
Sistemul nervos nu răspunde la realitate în sine, ci la realitatea pe care o poate percepe din configurația sa actuală.
Aeeași conversație poate fi trăită de un om ca apropiere și de altul ca respingere. Același proiect poate însemna libertate pentru cineva și pericol pentru altcineva. Același gest poate fi citit ca iubire, control, abandon sau indiferență, în funcție de starea care organizează experiența celui care o trăiește.
Este felul în care organismul conferă sens lumii.
Din această perspectivă, OEP™ nu urmărește să schimbe interpretarea, ci întruparea din care interpretarea apare. Atunci când starea se modifică, nu se schimbă doar ceea ce simțim, ci se schimbă câmpul posibilităților pe care îl putem percepe. Apar resurse care înainte erau invizibile, relații care păreau imposibile devin accesibile, iar alegeri care altădată necesitau efort încep să apară firesc.
Aceasta este diferența dintre a înțelege și a întrupa.
Poți înțelege ani la rând că ești în siguranță și, cu toate acestea, corpul tău să continue să organizeze experiența dintr-o stare de fugă.
Poți ajunge, printr-o reorganizare profundă a stării, să întâlnești aceeași lume cu un sistem nervos care nu se mai ferește permanent de pericol.
Atunci, nu doar te simți diferit, dar lumea însăși începe să arate diferit și asta nu pentru că s-ar fi schimbat, ci pentru că cel care o privește nu mai este același.
